Un exemplu clar îl aveţi mai jos. În 2007 se strigă “nu vă daţi demisia” iar în 2012 se strigă ÎN ACELAŞI LOC “demisia“. Şi fac pariu că sunt aceiaşi bucureşteni strânşi într-o turmă şi manipulaţi.

Piaţa Universitaţii 2007

Piaţa Univeristăţii 2012

Suferinda.

Stalker-ul. Sunt ăia care au profil, dar niciodată nu postează nimic, la ei sau la alţii. Mereu sunt on şi îşi folosesc profilul ca să vadă ce mişcă în această societate virtuală. Singurele chestii pe care le puteţi vedea pe wall-ul stalkerilor sunt acele notificări de la horoscopul zilnic şi nicio mişcare în plus. 

Raportorii. Sunt acei indivizi care postează tot ce fac într-o zi cât se poate obişnuită, de la cafeaua de dimineaţă, la constiparea de după prânz şi până la faptul că se plictisesc. Sunt atât de uimiţi de viaţa lor simplă încât simt nevoia să o împărtăşească pe facebook.

Matrimonialii. Sunt acei indivizi şi individe care au migrat de pe hi5 cu tot cu obiceiul prost de a lăsa commenturi de agăţat peste tot unde trec. “Hey pisi, ce frumoasă eşti”  Cu toţii facem complimente, dar matrimonialii se disting prin numarul mare de commenturi pe care le împrăştie, parcă la nimereală, aşa cum un pescar pescuieşte cu plasa.

Părinţii. Facebook-ul este probabil singura lor şansă de a-şi cunoaşte copiii mai bine. Ştiu tot ce mişcaţi, cu cine umblaţi, pe unde petreceţi. Cel puţin sunteţi scutiţi de întrebarile sâcâitoare din pragul uşii “unde te duuuuci ?!”

Relaţionista. Mereu se afla intr-o relatie fictiva opposite or same sex, care o schimba la cateva zile, cu unul din prietenii sai, e divortata, vaduva sau pur si simplu “it’s complicated.” — trimis de Vlaicurel.

Likerii. Cei care dau like la orice postează amicii, cu speranța deșartă că vor primi tot atâtea like-uri înapoi. (le-am dat eu un nume:P) – trimis de Andra Pavel

Atot-știutorii. Cei care se ambiționează să combată orice zici, chiar dacă nu e necesar, considerând și susținând că sunt cei care știu totul și cel mai bine – trimis de Andra pavel

Cam ăştia sunt cei pe care am reuşit să îi recunosc şi să îi clasific, dacă mai ştiţi vreun tip lăsaţi comment şi îl voi adăuga în articol.

Introdusă lumii întregi de către industria farmaceutică, a devenit în scurt timp populară pe ringul de dans, oferind anxietate scăzută, senzaţie de pace interioară şi făcând consumatorul să fie fericit pentru simplu fapt că stă într-un colţ al clubului cu toate beţişoarele fosforescente adunate lângă el.

Mai nou, o variantă modificată a drogului ajută la lupta împotriva leucemiei. Now that’s awesome !

- Da, dar printre multele tale cuceriri, pe mine mă vei ţine minte pentru că te-am refuzat.

- Greşit. Vei fi doar una din multele care au spus “nu”. Şi mi-e mai lesne să caut în grămada amintirilor celor care au acceptat să trăiască alături de mine decât în maldărul celor care şi-au asigurat efemeritatea oferind nimic.

Se spune că Rabelais, celebrul scriitor în vremea renaşterii franceze, când a rămas fără niciun ban la un han din Lyon, a lăsat să se creadă că pune la cale o conspiraţie împotriva familiei regale, pentru a fi transportat la Paris pe socoteala poliţiei; regele Francisc I a făcut, se pare, mult haz de această aventură şi a dispus eliberarea lui Rabelais. 

Şi totuşi uitându-mă în retrospectivă, nişte acţiuni cât se poate de simple m-au dus în locuri pe care nu mi le imaginam că le voi vizita vreodată.

Un singur comentariu lăsat pe blogul unei ploieştence a făcut să se întample asta.

O singură replică dată unui comentariu la o poză de-a mea pe facebook, m-a făcut să petrec săptămâni bune, pline de magie, în Timişoara.

Exemplele pot continua şi fac pariu că fiecare poate găsi o astfel de acţiunie care a influenţat major o perioadă viitoare din viaţa voastră.

Cu ocazia ultimei zi din anul 2011, am de spus două cuvinte.

Muie:

Fostelor geloase, mâncate de remuşcări care au lătrat mai ceva ca un câîne încolţit de hingheri şi care mai apoi au venit să lingă ,cu pofta unui copil doritor de îngheţată în plină vară, locul unde au scuipat. Una la an, e tradiţie se pare, aşadar muie şi pentru generaţiile viitoare !

Jumătăţilor de oameni, ăia prefăcuţi, ăia mici care nu se pot înălţa decât daca se urcă pe cârca eşecurilor tale. Muie şi vouă. Sper să ajungă urarea şi la voi în mocirlă, acolo jos.

Şi figurantelor în rol secund, care au dat sfaturi dar care şi în prezent se află în culise şi sug din poamele necoapte ale “mărinimiei” lor. Tot aşa să vă prindă şi anul care vine.

Muppets-ilor, sclavilor şi marionetelor de toate felurile.

Mulţumesc:

Persoanelor care au fost şi încă  fac parte din viaţa mea, o bucată de realitate fiecare.

Celor veseli, plini de viaţă, care au ştiu să trăiască alături de mine şi care nu au uitat să aducă culoare atunci când propriile mele rezerve se terminau. Un pahar în cinstea voastră, dragi petrecăreţi, oameni veseli, liberi şi deschişi.

Celor care mi-au oferit iubire, fie ea afişată sau tăinuită ; părintească sau frăţească. Afecţiunea voastră m-a făcut să trăiesc, singurul foc care poate încălzi un suflet.

Aventurierilor care m-au târât cu sau fără voia mea în diversele jocuri pe care le presupune viaţa. Mergem? Mergem ! Încă un pahar să ridicăm în aer, căci aceste suflete sălbatice oferă ceea ce mulţi râvnesc.

Şi acum să facem sticlele de şampanie să răsune în aer şi spuma să sară din ele în timp ce le ciocnim şi să nu uităm să ne uităm spre cer căci se anunţă artificii !

La multi ani !