Jurnal de calatorie, ziua 1.

Resita

Este luni, 27 septembrie. O zi de incertitudine, de intrebari, de ganduri. Ca multe altele inaintea acesteia. O calitate a oamenilor de succes este viteza de implementare ; daca testezi, testeaza acum si dupa tragi concluziile, scenariile dinaintea actiunii nu isi au rostul. Unul din momentele in care am incercat sa-mi insusesc aceasta trasatura a fost atunci cand am lasat amanarile deoparte si am luat biletul de tren. Privind cartonul de 96 de lei in mana, stiam ca nu mai e cale de intoarcere. Calatoria a inceput !

Pe tren am intalnit o veche cunostiinta de care uitasem si cu care m-am reimprietenit. Ne-am aprovizionat cu pixe de bere, carti de joc si glume pentru o noapte care avea sa treaca repede. „Joci si tu?” era cartea de vizita pentru cel care vroia sa-si omoare timpul. In curand s-a format acolo cercul vesel cu dezbateri si rasete, cel mai galagios loc intr-un vagon plin de sforaituri. Pe la Craiova am zis ca raman singur, in schimb s-a suit o tanara femeie cu o privire patrunzatoare – se uita in crucis – probabil de la prea multa bautura. Evident avea un ditamai geamantanul plin cu – ati ghicit – rachie, vin, rosii de la mama din gradina, branza s.a.m.d. Mergea in Olanda cu avionul de la Bucharest. In final dupa multe rasete, i-am urat multa bafta la aeroport si vama. Avea nevoie …

Bucuresti

Toate drumurile duc la Roma sau, in varianta autohtona, la Bucuresti. Afara timp superb, soarele rasarea, numai bine pentru a simti un inceput de calatorie perfect. Este marti. Colegul meu de facultate, mai in varsta, de care nu aveam idee ca este „nash” pe tren si pe care am uitat sa-l mentionez mai sus, mi-a aratat ce tren si de unde trebuie sa-l iau mai departe. Prezenta lui a fost placuta, un chip familiar printre atati straini. Mai ales ca ni s-a alaturat femeia din tren, de la Craiova, care a tinut sa-mi arate ca i s-a rupt roata de la bagajul ei titanic. Nu era de mirare, probabil s-o fi zbatut persoana incuiata inauntru … sau persoanele, pt ca sigur incapeau mai multe. Si o masa de poker la care sa joace.

Spre Ploiesti a fost un drum insorit, rapid si usor. Am stat alaturi de o tanara anxioasa care mergea pentru prima data la facultate, intr-un alt oras. Era agitata mai ceva ca Pepsi-ul cu Mentos si dadea impresia ca se afla intr-o situatie de viata si de moarte. I-am facut drumul mai suportabil printr-o conversatie banala, din care am avut si eu de castigat pt ca am avut ocazia sa aplic cateva tehnici de cold reading pe seama anxietatii ei. (Adica deduci din ce spune ea, ce fel de persoana este si ii dai impresia ca i-ai citit mintea ; exemplu: e anxioasa, are fobii =>sta in casa mult, nu prea iese, nu e activa, mess mult, telefoane, nu ii place natura etc.)

Ploiesti

Ajuns in Ploiesti Sud, aflu ca locul de intalnire cu persoana de contact era in Ploiesti Vest. Puteam sa schimb alt tren de la Bucuresti, puteam sa iau taxi de la Sud spre Vest, si totusi am ales varianta cea mai buna: autobuzul pana la capat de linie. In statie, un batran cu accent si gesturi de revolutionar ma avertizeaza sa am grija la buzunare. Asta dupa ce s-a ceartat cu cei de pe un alt autobuz, fiind convins ca acela era cel care duce spre Vest. Mai tarziu, avea sa-mi explice Nico cum sta treaba cu traseele, chiar si fara voia mea.

Ploiesti Vest se afla la o distanta considerabila de Sud, prilej in care am reusit sa vad orasul de la geamul autobuzului. Tinand cont si de impresiile ulterioare, Ploiestiul este o combinatie intre Timisoara si Resita. Are frumusetea Timisoarei si aerul acela de oras vechi pe de o parte, iar pe de alta -pe alocuri- iti da impresia de oras mort pe care o ofera Resita prin infatisarea ei. Ajuns in gara din Vest, am asteptat cu nerabdare timp de doua ore sosirea lui Pintzy, persoana mea de contact si gazda mea. In aceste doua ore am cunoscut toata gara cu trenurile, pasagerii, cainii vagabonzi si nebunii ei. „Rapidul cu 6 vagoane din directia Brasov, soseste pe linia 3. Numerotarea incepe de la locomotiva.” Iar nebunul suparat foc: „Rapidul nu are 6 locomotive ! Nu-i A-DE-VA-RAT ! Cum sa aibe 6 !? Nenorocitilor ! Are 5 vagoane!”

Pintzy si-a facut aparitia intr-un final. Nu il mai vazusem niciodata. Il cunosteam doar din poze si conversatiile de pe mess. E o aventura sa te intalnesti cu o persoane noi, la fel a fost o aventura sa-l intalnesc si pe el. Amandoi reticienti la inceput, am ajuns repede pe aceeasi lungime de unda si s-a creat o atmosfera familiara. Am rezonat cu ideile lui si s-a creat imediat o conexiune, mai ales ca mi-a placut modul sau de gandire. Si asta a fost un lucru bun pentru ca aveam sa petrec alaturi de el cateva zile. Aproximativ o ora, cat am asteptat-o pe victima noastra – Lexa – a fost suficienta ca sa ne cunoastem bine.  Avea sa lase o impresie buna in urmatoarele 3 zile: este o persoana activa, open-minded, foarte prietenos si sociabil – de aici si multimea de persoane care il cauta la telefon sau mess – ambitios si rabdator. A fost persoana perfecta care sa ma insoteasca in aventurile din zilele urmatoare.

Lexa a fost surprinsa, comform planului nostru, de prezenta mea. Nu isi imagina ea ca o sa-mi vada „mufarina” de Resitean acolo la ea in Ploiesti. Surpriza in sine este povestita cu lux de amanunte la ea pe blog. Pe ea am gasit-o asa cum ma asteptam sa o gasesc … doar ca … mai sweet. 😀 De asemenea i-am inteles emotiile si faptul ca s-a inrosit mai ceva ca Tom-Tom Tomata. Noroc cu prietena ei Nico, un personaj colorat cu un accent si mai colorat, care a insistat sa faca pe ghidul, distragandu-ne atentia de la intimifastacirea Lexei. (nu cautati in DEX cuvantul, e inventia ei). Am avut parte de o zi superba, intr-un Ploiesti insorit, alaturi de persoane de nota 10. Pizza, bere, plimbari in parc si poze. Apoi la gara … Nu o sa uit niciodata acei 4 ochi care se indepartau de mine in timp ce stateam in usa trenului tocmai pus in miscare – 2 ochi tristi care iti faceau sufletul sa ti se rupa in doua si alti 2 nazdravani care inca mai aveau chef de glume dupa o zi lunga.

Busteni

Ajuns la Busteni, locul unde aveam sa fiu cazat, mi-a fost ciuda ca nu am furat o bricheta uriasa pe care o pusese un surdo-mut pe scaun alaturi de alte maruntisuri pe care le vindea. Imi placuse la nebunie bricheta si pana se intorcea el sa-si bage marfa la loc, trenul era de mult in alta localitate. Am vazut putin din Busteni pt ca era noapte. Nu aveam idee ce se afla la orizont … M-am cazat la bunica lui Pintzy, intr-o casa rustica, cu o atmosfera aparte de casa de munte. Mi s-a explicat ce si cum si apoi

SHUT DOWN.

Anunțuri

15 gânduri despre “Jurnal de calatorie, ziua 1.

      1. Sa-mi fie cu pardon, n-am vrut sa jignesc Resita, dar sunt atat de scarbit de Ploiesti, incat nu inteleg cum de a putut sa-ti placa…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s