Jurnal de calatorie, ziua 2.

Busteni

Good morning surprise.  Trezirea se face de dis-de-dimineata intrucat ne astepta o zi lunga si incarcata. Cu o fata de teddy-bear morocanos, ochi de chinez si par ciufuilt, ies afara cu periuta de dinti, gel si alte chestii – de care are omul nevoie dimineata – pentru ca baia era intr-o alta parte a casei. Si cum eram eu cu toate astea in maini, ma opresc in mijlocul drumului, fac ochii cat cepele si raman asa. WTF ?! Daca nu imi aminteam ca Busteni este o zona de munte, eram pe cale sa cred ca sunt in Pandora. Va zic sincer, peisajul de la orizont este IMPRESIONANT !

Fail la micul dejun. Pana la ora de intalnire cu Pintzy, m-am dus la un non-stop sa-mi iau de mancare si o cafea. Imi iau un trigon si o fisa pt tonomatul de cafea de afara. Apas butonul: cafea cu lapte si zahar maxim. „Va rugam ridicati bautura” Dar nu cum am facut-o eu. Nu stiu cum a reusit sa-mi scape, dar a curs pe tot tonomatul ala, s-a prelins si a facut balta acolo in aparat. Ma uit in stanga, in dreapta si o iau la pas grabit spre un parculet. „Da-o naiba de cafea”, am mic dejun, peisaje de admirat si … craaantz ! … trigonul beton. Puteai sa bati cuie cu el. L-am aruncat si pe ala si am ramas cu peisajele. Macar ele nu ma dezamagesc.

Ia-ma nene ! Ma intalnesc cu Pintzy si ne punem la pescuit ocazii. Dacii, microbuze, masini de toate culorile. Si nu stiu cum, am avut eu intuitia sa ii fac thumbs-up in ultim moment unui mertzan gen care nici nu speri sa incetineasca atunci cand trece pe langa tine. Si cat ai clipi, ne-am trezit in drum spre Brasov cu limuzina. Spioni comunisti in hotelurile din Azuga, coada pentru benzina, femeile de atunci si alte cele au fost subiectele dezbatute pe drum de soferul in varsta care ne-a luat cu el mai mult din dorinta de tovarasi de drum. La destinatie ne-a luat o suma simbolica, evident nu avea nevoie de bani.

Brasov

Brasov ! Mare, frumos, curat. Inconjurat de dealuri si munti. Este un oras mare si agitat dar pastreaza acea atmosfera de orasel de munte. Luam 5-ul de la capat de linie si mergem pana la locul de intalnire cu prietenii lui Pintzy. Casc ochii sa vad cat mai mult din oras si oamenii lui. Pintzy fiind student aici, are ghinionul sa fie asaltat de intrebarile mele: „si cladirea aia ce e? ; acolo ce e? ; si pe aici unde ajungi? „ Intr-un final ne intalnim cu persoanele de contact si plecam cu masina spre aerodrom.

Ghimbav

Aerodromul mi s-a parut destul de agitat. Parasute pregatite pe sol, parasutisti echipandu-se, avioane in hangar, avioane pe pista. A inceput inima sa-mi bata. Totul era live, totul era pe bune, gata cu planuri si imaginatie, asta era the „real shit”. Pintzy, la randul lui , nu mai vazuse in viata lui un avion atat de aproape. Si nici nu mai zburase niciodata. Asta avea sa se schimbe cat de curand …

Echiparea a fost rapida si insotita de sperieturile de rigoare din partea veteranilor. Marius, caci acesta era numele celui de care depindea viata mea, tinea mortis sa imi aminteasca ca duce ciorba la spital la vreo 3 ghinionisti. Si evident a prins cu mana pe alti cativa care au scapat din hamac in timpul cazaturii. „Leaga-te bine la sireturi ca ii pierzi” a fost ultima instructiune primita. Si apoi …

Imbarcarea. Deci cand am dat sa ma urc in avion, ma luase curentul de la elice. Bine ca m-am tinut bine de bara de la intrare. Suit inauntru, mi-am luat locul pe scaun alaturi de ceilalti. Ma simteam ca in al doilea razboi mondial, cand toti parasutistii, echipati, stau si se uita unul la altul. Unul are emotii, altul mananca un mar, celalalt ii face semn pilotului. Zborul in sine n-a fost impresionant, intrucat am mai zburat cu avioane comerciale, in schimb prezenta celorlalti a fost unica. Zborul a durat aproximativ 15 minute pana la locul de lansare.

Saltul a fost extraordinar. Adrenalina e inevitabila la cei 300 km la ora pe care ii prinzi in cadere libera. Iar senzatia de pace si liniste dupa ce s-a deschis parasuta este de nepretuit. Va spun sincer, acolo sus in nori, este cel mai linistit loc de pe Pamant. Las filmuletul sa vorbeasca de la sine.

Ajuns la sol m-am simtit euforic. Nici un gram de cocaina nu m-ar fi facut sa ma simt asa de bine si viu. Dau mana cu tandemistul, impartasesc impresii, dau telefoane si apoi ma pun sa trag filmuletele pe un dvd de pe laptop-ul organizatorului. Timp in care Pintzy are parte de primul lui zbor cu avionul ! 😀

Brasov

La restaurant. Intorsi in Brasov, mergem sa mancam la un restaurant din oras alaturi de 2 parasutisti si cameraman. Acolo am avut parte de mancare buna si conversatii pe tema parasutismului. Base-jumping, salt la apus de soare, tehnici, planuri s.a.m.d. Planuri aveam si eu cu Pintzy pt restul zilei.

Panoul de catarat. Una din pasiunile lui este alpinismul si cataratul. Asa ca m-a dus la panoul unde se antreneaza el. Pana acolo am schimbat vreo 3-4 autobuze, care – culmea – ajungeam mereu la fix si in care – evident – nu luam bilet. Am inchiriat o pereche de pantofi speciali de catarat si m-am aventurat si eu alaturi de el.

Busteni

Cina de Brasov. Ca spiritul de aventura sa fie complet, ne-am intors acasa tot cu „ia-ma nene”. Am fost pana la Pintzy acasa unde am fost invitat sa raman la cina. Am mancat o mamaliga cu branza extraordinara, cu cascaval inauntru. Defapt era cascavea, termen pe care l-am invatat in seara aia. Si am mai invatat ca este o diferenta intre cascavea si cascaval. Apoi am discutat despre ghebe, hrib si alte chestii culinare. Apoi am povestit putin despre Resita. Si intr-un final am plecat spre „casa”.

Gazda buna. Ajuns „acasa” am avut surpriza sa gasesc soba pornita si cald in camera. Bunica lui Pintzy se ocupase si de boiler-ul de la baie ca sa fie pregatit pt cand vin. Asta m-a facut sa zambesc duios. Dupa toate cele m-am grabit in pat pentru ca semnalul de low battery ma avertiza frenetic.

SHUT DOWN.

Anunțuri

11 gânduri despre “Jurnal de calatorie, ziua 2.

  1. man … am luat amenda pe bus … m-au prins pana la urma … am mai platit o rata la bus =)))))))) 😛 … faina descrierea … mersi mult pt toate complimentele si ma bucur ca teai simtit extraotdinar … te mai astept oriknd, nu uita k vine iarna imediat 😉

      1. 45 de lei … dar lasa k ultima oara knd mi-am luat bilet a fost acum un an … deci ti-am zis … platesc biletele in rate =)))))))) 😛

      1. felicitari pentru o frumoasa zi de zbor/catarat… felicitari lui Pintzi pentru primul lui zbor si tie pentru primul tau salt …zile ca asta sa mai aveti 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s