Entropie.

Iara mi-e lene sa scriu. Parca m-ar impunge cineva cu furca spre marginea prapastiei. De cand a devenit scrisul de articole asemenea facutului de teme? Consecventa nu lasa blogul paraginit, insa ce naste? Progenituri hâde, la care lumea se uita cu mila, dar de care se leapada imediat.

In sfarsit blogul si-a indeplinit scopul sau intrinsec. A aratat cum vlaga si pasiunea autorului s-au stins cuvant cu cuvant, articol cu articol. Faceti diferenta dintre asta si asta. Ati vazut? Cand incepi sa te uiti in jur pt a-ti cauta cuvintele, este un semn evident ca pasiunea ta nu mai este un soare care straluceste, ci un ciot care fumega. Si mai apoi te gandesti cum erai si ce faceai atunci. Si realizezi ca stiluri de viata diferite iti daruiesc mindset-uri diferite. Pt mine personal, blogul este oglinda sufletului meu.Si cum am mai spus, fiecare blog reflecta persoana care il umple de cuvinte.

Lexa, cea care a facut blogsfera un loc mai familiar pt mine, acum nu mai e. A sa scurta existenta pe acest taram virtual nu a fost decat nazuinta care si-a gasit finalitatea prin satisfacerea acesteaia. Mi-e dor de ale sale articole criptate.

Efervescenta care s-a dizolvat in apele unei vieti comode si monotone, fapt ce a adus cu sine uciderea scopului si a perspectivei. Te simti imbatranit de propria-ti rutina, o rutina surda, lipsita de perseverenta indeplinirii unui scop indepartat. Atunci cand rutina devine scopul in sine, iti ucide lent spiritul si pofta de viata.

Oamenii. Oamenii. Iubim oamenii, ne place sa ii avem langa noi, insa de multe ori trebuie sa iubim si decizia de a renunta la ei. Simpla lor prezenta ne poate influenta viata, iar daca aceasta influenta nu este benefica trebuie sa taiata de la radacini.

Bine ai venit in lumea mea, le spun celor carora le-am facut invitatia de a pofti in viata mea. Bucura-te de frumusetea lucrurilor pe care le vei intalni aici sau ramai la granita acestei lumi. Alegerea e a ta, insa daca ai venit cu intentia de a derama sau a remodela dupa propriul tau plac, iesi afara ! Tu, suflet nomad, iti alegi sederea spirituala intr-o persoana sau alta, tocmai in ideea ca vrei sa ramai si mai apoi sa pleci mai bogat sufleteste decat ai venit. Oare de ce toti preferam persoanele de calitate in jurul nostru? Si oare de ce ne e lehamite de aia care vin si iti spun ca nu e bine cum gandesti, ce faci sau ce doresti?

De ce? ne simtim liberi, tineri si puternici langa anumite persoane si de ce altele ne seaca de pasiune si viata? Intrebarea „de ce?” nu va aduce cu sine solutii, dar ceea ce stiu este ca persoanele din prima categorie sunt cele care vor face parte din lumea mea. Celelalte izgonite, n-au decat sa priveasca pasive, inecate de praf, tinandu-se cu mainile de gratiile portilor care vor fi mereu inchise pentru ei.

Si acum? Va las cu ceva mai interesant.

Anunțuri

6 gânduri despre “Entropie.

  1. Lexa… Paradoxal,reneg acea perioada din viata mea…perioada in care ma autointitulam Lexa. Desi,prin ea m-am exteriorizat si am cautat linistea. Mi-e dor sa scriu. Mi-e dor sa insir cuvinte ce doar pentru mine au sens…si pentru cei ce stiu sa citeasca printre randuri… Mi-e dor de situatiile tragi-comice si de pasiunea cu care relatam ce se intampla cu mine zi de zi… Dar s-a terminat! Caut altceva!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s