1 iunie

Astazi de ziua copilului, am lasat o fetita sa scrie pe blog un articol pt ceilalti copii.

Copilaria…partea tangibila din paradis…

Astazi este o zi speciala…este ziua copilului!!!Este ziua inocentei, naivitatii, bucuriei, o zi  a jocurilor. Sa lasam ca astazi sa iasa la suprafata copilul din noi! Sa nu ne mai pese de ceea ce zic cei din jurul nostru, sa facem ce simtim.

Am observat ca in ultimul timp tot mai multi uita sa fie copii, sunt prea preocupati cu alte lucruri care le considera mult mai importante, stresul isi pune amprenta pe vietile noastre.  Pana si copiii au alte preocupari in loc sa se joace. Stau toata ziua cu ochii in televizor, sau pe internet. daca nu au telefon in clasa I nu sunt ”pă trend”, si incep sa se simta inferiori. Daca i-as arata verisoarei mele care e in clasa aIIa un joc pe televizor, cum aveam cand eram mica si nu stiam ce e ala calculator, cred ca ar incepe sa rada de mine. Desi fac parte dintr-o generatie foarte apropiata de cea de azi, s-au schimbat foarte multe. Eu ma jucam cu vecinele in fata blocului cu papusile, astazi au aparut tot felul de jocuri online cu barbie si papusile au inceput sa dispara din lada de jucarii a copiiilor.copiii din ziua de azi nu au genunchii zgariati, dar au ochii rosii.Cei mici nu stiu sa profite de copilarie, pe cand cei mari ar da orice sa mai fie macar pentru o zi copii.

Eu incerc sa tin cu dintii de copilarie, sa nu fuga. Nu vreau sa o pierd. Desi sunt aproape majora, inca sunt un copil. Si ma mandresc cu asta. Pentru ca acest lucru imi face viata mai frumoasa. Am invatat sa ma bucur de lucrurile simple.

Iar pentru cei care n`au uitat sa se bucure de lucrurile marunte, care isi amintesc cu drag de trecut, care inca mai tresar la vederea unor chipuri de demult, care si`au pastrat inocenta si candoarea..LA MULTI ANI!!!

de Andrutza

Anunțuri

13 gânduri despre “1 iunie

  1. Foarte frumos articolul…totusi imi pare rau ca tu ai dreptate…eu n-am sa uit cum am cazut cu rolele si bicicleta din cauza semnelor de pe picioare si nici papusile nu le-am aruncat…le pastrez…as vrea ca atunci cand voi avea o fata sa stie ce sunt alea papusile…si sa le imbrace ea nu calculatorul…as da orice sa mai am o zi de joaca cu papusile cu prietenele mele:(…La multi ani si tie…si tuturor copiilor….

  2. Woaa 😐
    Cata dreptate are .. cu cat cresc realiez ca e mult mai bn sa fi mic si fara griji .. dar oricum copilaria nu dispare niciodata din noi chiar daca ne maturizam 🙂
    La multi aniiii ! >:D<

  3. hehe ….. tin minte cand ne jucam in spatele blocului si veneam acasa murdari …. eram activi si veseli. in ziua de azi majoritatea isi petrec copilaria crispati in fata monitorului …… din pacate.

    La multi ani pt copiii din voi !!!

  4. daca ne uitam la mine pe blog sau ne intalnim la cafea se vede clar ce copilarie nefericita am avut:)) deci, la dracu’, … cred ca de asta nu mi-a trecut niciodata prin cap sa imi doresc sa fiu din nou copil!
    cand eram copil nu primeam bani de buzunar 😕 . ciuciu resurse pentru cumparat tigari, iar cafeaua fara tigari nu are gust:D
    eu ma jucam cu masinile , nu cu papusile. nu imprumutam jucariile la nimeni pentru ca aveam foarte mare grija de ele. cand ne adunam mai multi pe afara sa ne jucam, ajungeam in copaci, canale si blocuri parasite. parintii scapau de dat bani pe jucarii, dar ne updatau mereu garberoba ceea ce cred ca pica mai costisitor.
    am avut o perioada cand m-am jucat cu papusile. atunci am invatat sa cos si imi iesea foarte bine ( imi invidia bunicamea ochiul meu cel fin :)) ); si treaba asta a tinut pana mi-a luat mama un tir de juma de metru, rosu cu lumini, senzori, trebusoare care m-a convins pe loc sa arunc plasa cu haine si papusi undeva intr-un dulap.
    singurul lucru asupra caruia as fi de acord sa ma intorc in timp ar fii sa am optiunea de a scapa de „cicatriciile de buna purtare”, in rest… nimic altceva.
    nu stiu despre voi , dar eu de 23 de ani, in fiecare 1 iunie primesc bani de la mama si de la buni 😀 si imi spun si ” la multi ani”.

      1. Depinde de la persoana la persoana 😀 Unii prefera bucuria si lipsa de responabilitate ce o presupune copilaria si se intorc la ea cu gandul, altii prefera puterea si carma propriului destin atunci cand sunt maturi.

  5. Asa este, in fiecare din noi este inca un copil. E important doar sa il lasam sa respire prin atitudinea noastra. Joaca nu ar trebui sa lipseasca din viata niciunuia dintre noi.
    Frumos articol Bravo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s