Airsoft la Arsenal Park

           Razboiul din Troia a inceput din cauza unei femei. Viata noastra tihnita a luat sfarsit intr-o maniera asemanatoare, in momentul in care am decis sa furam mireasa. Sprintul pana la restaurant printr-o ploaie deasa insotita de fulgere si imaginea celorlalti in uniforma alergand in fata mea foarte determinati vor fi niste imagini de neuitat. La fel si feţele celor 150 de nuntasi luati prin surprindere. Bei din paharul de vin, foarte usor si manierat, si mai apoi il versi pe camasa cand intra hoarda de mascati peste tine cu lanterne tactice, urland si inarmati pana in dinti. Priceless. Mai apoi am dus prada de razboi la o discoteca unde, ironic, era pijama party. S-au speriat unii crezand ca am facut razie. S-au speriat si nuntasii cand au auzit ce cerem rascumparare pt mireasa

Am crezut ca mica noastra fapta avea sa scape nepedepsita. Astfel am incercat sa revin la viata tihnita si linistita cu o iesire superba de cateva zile la Dognecea. Spre surprinderea mea, intors de acolo, am aflat ca drept pedeapsa pt indrazneala noastra, am fost trimisi sa murim pe campul de batalie de la Arsenal Park.

Ziua 1

Plecati in exil, drumul a fost lung si obositor. Asa cum meritam dupa fapta noastra grava. Ajunsi la Arsenal Park, in fata ne-a intampinat o poarta mare, un militar si un tun anti-aerian. Nu mai era cale de intoarcere. Imaginati-va un deal, padure in dreapta voastra. Mergeti ce mergeti si imediat dupa padure, ca in se dezvaluie un platou, inţesat de corturi, focuri de tabara, panza de camuflaj si militari peste tot. Ceaţa care se ridica si lanternele care o strabateau, parca prevesteau macelul de a 2-a zi.

Baietii au fost foarte de treaba, ne-au ajutat sa montam corturile. Am stat la taclale la o bere, fiecare in limba lui, caci venisera si de peste hotare. Aceeasi atmosfera unica de camaredenie pe care am simtit-o la Carei si Arad.

Ziua 2

Ne-am strans toti la briefing, moment in care am realizat cat de multi suntem. Cameramanii si fotografii au fost si ei prezenti sa imortalizeze momentul. Echipa rosie formata din Resita, Deva, Cluj, Arad si echipa de unguri (sper ca n-am uitat pe nimeni) aveau ca misiune sa cucereasca 2 puncte strategice, sa detoneze o bomba la unul din puncte (aparand-o jumate de ora de la amorsare) si mai apoi sa atace in forta ultima reduta a echipei Albastre. Echipa albastra avea ca misiune sa ne faca viata grea.

Resita a plecat spre punctul in care trebuia pusa bomba, pentru a distrage atentia aparatorilor. Astfel echipa de comando, putea sa sa se inflitreze in spatele linilor inamice cu bomba, printre maracinis, sarma ghimpata si noroaie.

      

Eu am jucat ca medic pt squad-ul meu. Dupa o inaintare prin padure alaturi de coechipierii mei resiteni, am fost ambuscati si usor separati. Mi-am practicat meseria de medic alaturi de baietii de la Cluj, pana ne-am regrupat toti in drum spre punctul strategic vizat.

Harta era imensa, iar noi ne luptam pt fiecare bucatica de pamant. Incepusem sa invidiezi cameramanii care patrulau drumurile pe ATV-uri.

Cine era lovit, trebuia sa-l bandajez. Nu stiu de ce, dar am avut o satisfactie deosebita cu acest rol. Daca ati vazut Saving Private Ryan, cand unul e ranit pe partea cealalta a drumului, iar celalalt trebuie sa se expuna riscand si alergand pana la ranit. Inamicul de abia asteapta sa vina medicul la ranitul care se afla in bataia focului. Creste adrenalina, trebuie sa iei o decizie imediat, daca il lasi acolo, dupa 5 minute e nevoit sa iasa din joc. Daca te duci sa-l bandajezi, te ciuruie si iesi tu din joc.

Tragi aer in piept, scoti o banderola alba din buzunar, spui echipei „foc de acoperire”, 2,3 SI !!! ai fugit printre rafale la ranit, il legi repede de picior, mana, ce apuci, si ai bagat sprint impreuna la acoperire.

Printre surprize a fost si echipa de paintball condusa de Olav (cine a vazut Burlacita cu Botezatu, il stie), insurgenti care aveau sa ne ia prin surprindere pe toti. Airsoft vs Paintball, that’s some shit !

Sunt multe faze demne de povestit din timpul jocului, dar ma rezum la atat, pt ca cine dracu ar citi atat de mult? Nu va mai incarc cu povesti despre cum am pierdut echipa ungurilor care afost saltata de ciobanii speriati de pe dealuri. Probabil s-au gandit ca ii cotropesc maghiarii inca odata. :))

Focul de tabara si party-ul de seara a fost excelent, mancarea foarte buna (ca deobicei la Arsenal Park), bautura la discretie. Fiecare club a primit diplome pt participare, iar eu am avut surpriza sa primesc o diploma pt Best Combat Medic. Probabil pt ca am bandajat si arbitru, crezand ca poarta vesta reflectorizanta pt ca e mort. 😀

Nu mai povestesc despre betie si nici despre cum s-a rupt o balustrada de marmura, trec direct la 

Ziua 3

Unii au plecat, iar noi am ramas intr-un numar pefect pentru CQB. Jocul a fost frumos, iar la un moment dat, privind de pe margine cum erau toti dupa colturi, pe burta, catarati, am avut impresia ca sunt in Afganistan, atat de realista a fost experienta.


Ne-am tras in blitz si am plecat.

Anunțuri

6 gânduri despre “Airsoft la Arsenal Park

  1. Mi-a placut ce am citit.Din comunicarea verbala n-am reusit sa aflu nici macar un sfert din ceea ce ai descris aici.Cu un strop de umor este chiar o lectura fluida,relaxanta…keep working on…
    Cu respect tre’ sa-ti spun totusi,ca atmosfera de „camaradenie” pe care ai simtit-o acolo,va trebui sa o schimbi cu una de camaraderie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s