Există şi bunătate.

Aşteptând autobuzul în staţie, am observat doi caini zgribuliţi  care se plimbau printre oameni. Un ţigan cu mustăţi lungi şi pălărie neagră, acel tip de ţigan care are mereu la el burlane sau portofele de vânzare, foarte teritorial, a izgonit unul din cei doi amărâţi, cu gesturi foarte energice. Ghinion. Micul paria, blănos şi probabil infometat, s-a dus adulmecând la o babă încărcată de plase.  Aud în urechea dreapta un ‘marş’ foarte ameninţător. Acea voce de hoaşcă, plină de răutate. Încă odata, ghinion.

Nu am dat mare atenţie, sunt câini, mi-am văzut de ale mele. Şi probabil aşteptatul ăla în staţie nu era subiect de blog, dacă nu observam la ceva distanţă de mine o femeie tânără. Şi stătea ea lăsată pe vine, cu plasele lângă ea şi mângaia micul prigonit, atât de matern încât ţi se rupea sufletul. Şi câinele stătea atât de cuminte, nu clintea ca nu cumva să piardă acel strop de afecţiune parcă trimis de la dumnezeul cainilor. Am rămas fixat 5 minute la această scenă remarcabilă, o sccenă atât de caldă intr-un ambient atât de rece şi gri, plin de roboţi fără suflet.

Anunțuri

Un gând despre “Există şi bunătate.

  1. Imi vin in minte vorbele lui Andrei Gheorghe:,,lume multa, oameni putini…”.
    Personal, cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat mai mult imi doresc sa traiesc printre caini!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s