Prostul cu capul mare

Aţi observat că oamenii proşti au o privire difuză? Parcă se uită PRIN tine cu un aer tont. Te uiţi în ochii lor sau în ochii unei vite, simţi acelaşi grad de îndobitocire. Privirea lor îţi comunică la fel de multe ca tavanul unei bucătării proaspăt văruită. Şi ca un exces al inesteticului, unii din ei au capul mare, ca şi cum printr-un act divin al reciclării s-a aruncat tot materialul în exces într-un singur container, şi îndesat cu piciorul în această grămadă care se vrea un produs finit al naturii.

Probabil capul nu părea aşa de mare,  dacă nu ar fi absenţa oricărei urme de inteligenţă din ochii acestor persoane. Dar când nu ai ce citi în ochii lor, cauţi alte repere şi fixându-te pe fruntea lor, ţi se pare din ce în ce mai mare. Este un monument al mândriei prostului, pe care îl târăsc după ei cu a sa greutate inutilă. Este o jignire care scuipă în faţă selecţia naturală şi sfidează orice logică darwiniană.

Pe vremuri, găseai la bazar jocuri cu casete galbene, sub diferite forme, printre care, o noua găselniţă, JOCUL CU TASTATURĂ. Era ditamai cutia, ditamai aparatu, de abia intrai pe uşă cu el. Bineînteles că atâta măreţie tehnologică afişată ostentativ era inutilă, căci din toate butoanele, nu foloseai decât două ca să te joci. Şi în final, ca o comparaţie, mândria vânzătorului de atunci al acelui produs ultimul răgnet, era la fel de imbecilă ca şi mândria de acum a vitei care îşi perindă capul ăla mare şi gol, care nu e decât o proiecţie holografică a ego-ului său.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s