Oamenii nu vor să fie fericiţi.

Îşi caută fericirea dincolo de cele mai înalte garduri, în cele mai adânci prăpăstii, oriunde nu ar putea ajunge, refuzând să creadă că aceasta este atât de simplu de atins. Dar ei sunt fiinţe complexe, nu? De ce să nu complice totul? De ce să creadă în ceva simplu? E prea uşor, aproape că e o capcană, s-ar gândi cel mai paranoic dintre ei.

Oamenii sunt nefericiţi pentru că sunt singuri. Atunci ei se cuplează ca să nu fie singuri. Sunt fericiţi?

El stă cu ea în braţe, printre străini. E înconjurat de voie bună, toată lumea râde şi e fericită. Dar e suficient să surprinzi o fracţiune de secundă de singurătate afişată în acea privire în gol. Absent, probabil a plecat cu gândul înapoi la vreo iubire stinsă, care acum e înlocuită de acest trofeu drăguţ. Probabil se întreabă „ce caut eu aici”. E fericit?

Ea stă la el în braţe, printre prieteni. Bucurându-se de compania lor, peste câteva ceasuri avea să plângă după o fostă iubire pe o bordură cu sticla lângă ea şi telefonul în mână. E fericită?

Distrugi o dragoste doar ca să-i duci dorul şi să o cauţi printre persoane pe care le priveşti absent cu gândul la ce nu mai ai. 

Un sărac nu e fericit pentru că nu are siguranţa unui loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului.

Un muncitor nu e fericit pentru că nu are venitul necesar pentru a avea o femeie frumoasă şi o maşină bună.

Un om de afaceri nu e fericit pentru că nu are suficiente resurse pentru a distruge concurenţa şi a conduce un imperiu comercial.

Un magnat, care le are pe toate, nu e fericit pentru că ştie că niciun ban din lume nu poate cumpăra dragostea pe care de altfel nu o găseşte în ochii niciuneia dintre păpuşile pe care le răsfaţă.

Anunțuri

2 gânduri despre “Oamenii nu vor să fie fericiţi.

  1. am citit postul acum vreo 10 minute. inca incerc sa gasesc un contraargument. pt ca sunt un om trist si incerc sa mi impun a crede ca tristetea mea vine din ceva
    mai nobil decat obisnuinta de a fi om. silly me…oamenii chiar nu vor sa fie fericiti…

  2. Sincer eu n-am fost niciodata de acord cu oamenii care se baga intr-o relatie numai ca sa nu se simta singuri. N-am inteles niciodata fetele alea care aveau 10 iubiti pe an (in medie) numai pentru ca daca se despartea de unul ziceau ca trebuie sa-si gaseasca pe altul, sa vada fostul c-a trecut peste el. Nu pot intelege…la mine dupa despartire am nevoie de niste timp pentru mine, sa ma pun pe picioare, nu sa joc teatru cu o alta persoana care n-are nici o vina de faptul ca eu sunt unbalanced dupa o relatie precedenta si nu pot face loc in suflet pentru ‘nspe in paralel, da de se vindeca inima ca prin miracol. Desi as putea. Cred ca si tu ai zis chestia asta cu teatrul si ai dreptate, pana intr-un punct…nu genereaza fericire. Totusi, sa nu generalizam. Cati oameni sunt pe lume, atatea nuante…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s