Ipocrizia iubitorilor de animale

Din când în când mai dă în mine hărnicia ca şi astăzi când m-am dus să bat covoarele. Nu ştiu cum e la alte blocuri dar la noi în spate avem pădure, loc în care colcăie câini care îşi cresc puii în voie şi nederanjaţi de nimeni. Şi cum e românu milos, mai aruncă câte un os că deh „căţeluşa aia săraca are pui şi e moartă de foame”. Şi uite aşa n-am eu loc să-mi bat covoare de carcase de pui şi rahat de câine pentru că românaşul nostru trebuie să-şi mângâie latura caritabilă aruncându-şi resturile de mâncare pe geam în aceeaşi manieră cu care goleau englezii secolului XVI oala de noapte în stradă.

Sunteţi nişte proşti, cu burţile pline după o cină copioasă, care aruncaţi oase la câini dintr-un puseu de bine, dar tot voi nu îi suportaţi când vă latră în creier la 3 noaptea sau când îi ocoliţi prin faţa blocului cu găleata de gunoi în mână de frică să nu vă sară la picioare. „Lasă că sunt şi ei amărâţi”. Imbecili ipocriţi care se vor mărinimoşi  faţă de alţii dar care şi-ar dori să vadă câinii ăştia cât mai departe de liniştea căminului lor.

Povestea ar continua de mai demult când era o haită de câini care a primea de mâncare de la un aşa zis iubitor de animale, care evident avea interes să-şi ţină jeepanul păzit. Şi toată scara le dădea de mâncare în troace. Şi cum au devenit teritoriali, au început să terorizeze pe vecinii de la celelalte scări. De nu ştiu câte ori au venit hingherii, dar cum unii iubesc animalele, s-au dus înapoi după ei. Probabil le era dor de schelălăitul puilor noaptea. Muream când am văzut că le dădeau şi nume acum la câini, Pufi cel care sărea la gleznă când erai pe bicicletă sau Johnny, o matahală bătrână. Cam pe atunci am început eu să-mi încerc arma de airsoft pe ţinte mobile. Bietul Pufi.

Nu au nicio vină pentru că sunt animale ar afirma ţăranii care fac cocină în spatele blocului. Trebuie să-şi reamintească că totuşi se află într-un oraş şi nu în sălaşul de peste deal unde calcă în pâine inmuiată în ciorbă aruncată la vreo oratanie.

Fiecare lucru are locul lui şi oricât de mult mi-ar place un animal, nu aş suporta să stau cu haita de câini la scara blocului. Mai ales că în alte oraşe situaţia scapă de sub control şi există atâtea cazuri în care oamenii sunt atacaţi. Ăsta e alt subiect şi prefer să mă rezum la bara mea de bătut covoare.

Anunțuri

4 gânduri despre “Ipocrizia iubitorilor de animale

  1. superb =))))))) , dupa ce am citit articolul asta ,cred ca stiu cine a ospatat haitele acum cateva luni, cu o masa imbelsugata stropita cu muuuuuult mujdei de verde de paris :))))

  2. m-au atacat si pe mine in spate la eva center, sunt vreo 5 si acolo… noroc ca am apucat sa adun vreo 2 bolovani si i-am rupt lu` unu dintre ei spinarea , restul n-au mai avut tupeu sa vina. cei mai prosti oameni sunt retardatii care le dau de mancare si ii aduna pe la scari de bloc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s