Să vă povestesc cum l-au săltat jandarmii pe Peruzzi la Alaiul Primăverii din Reşiţa

SDC16881-300x225Era una din zilele alea când ai liber de la lucru două zile, dar de la dumnezeul corporatist la care eşti angajat, perioada aia suficientă cât să guşti aroma libertăţii – dacă o prinzi şi  în weekend cu atât mai mărnimos acest dar. Mă gândeam că aceste zile libere au efectul scontat, eliminând gândurile negre din timpul serviciului, când stai în pauză cu fumul în piept şi cu demisia în minte. Este medicamentul omului care nu cere multe de la viaţă, aşa cum sclavii care au clădit marile piramide se mulţumeau cu bucata de pâine şi cele câteva ore de odihnă.

Şi în această zi minunată de sâmbătă, însorită, înflorită şi înverzită, care emana vară prin fiecare por al frunzelor proaspăt mijite, s-a organizat Alaiul Primăverii într-un parc de la noi din oraş. Muzică populară şi dansuri susţinute de o varietate de grupuri etnice de la noi din regiune. O simplă plimbare în parc s-a transformat la asistarea acestui minunat fenomen de primăvară. Grupuri de copii, tineri şi oameni în toată firea, costumaţi în porturi populare dintre cele mai variate. Un parc mai insufleţit ca acesta n-am mai văzut de la ultimul bâlci cu fum şi mici organizat anul trecut. Şi prin comparaţie am face un defavor punând unul lângă celălalt astfel de evenimente. De o frumuseţe extraordinară, senzaţia de basm o puteai simţi numai uitându-te în jur şi trecând printre aceste grupuleţe organizate, haine colorate, flori pe tarabe şi soare cât cuprinde.

Şi cum era cald, eu şi al meu tovarăş, am dat un raid la supermarket-ul aflat în incinta parcului să ne cumpărăm ceva rece şi bun, chiar dacă iniţial planul era pentru o cafea la tonomat şi o ţigară. Şi iată-ne intraţi în Carrefour, unde singurul plus faţă de ceea ce trăiam afară era aerul condiţionat. În rest, lumina artificală a unor neoane îngălbenite şi feţele supte de viaţă ale unor casieri care scanau robotic produse pe care le văd zi de zi,  aflaţi probabil de câteva ore bune la muncă, plictisiţi şi supăraţi că „a venit salariu şi nici nu se vede”, au făcut un contrast impresionant cu pofta de viaţă de afară. Şi mi-am pus întrebarea „Pentru ce? ” ,eu însumi fiind casier. În acest punct s-a finalizat o decizie despre care voi relata probabil în alt articol.

Revenind la senzaţia de metal rece şi aburind al unei pixe de Cola, băută la umbra unui copac, pe o bancă ferită de soare, cu vedere la multitudinea grupurilor care se perindau de colo colo, în cele mai diverse costumaţii, mai ceva ca de Halloween,  l-am observat pe Peruzzi, unul din acei indivizi aflaţi la limita dintre cetăţean şi boschetar, care se plimba debusolat şi era total lipsit din peisaj. Îi spun prietenului meu: „Când te gândeşti că fiecare poartă costume specifice etneiei sau regiunii din care face parte, şi amărâtul ăla nespălat umblă în blugi şi tricou de fotbalist cu Peruzzi scris pe spate ! Trebuie să fie şi un dinăsta la un astfel de eveniment” Întotdeauna mi-a plăcut să observ neobişnuitul, excepţia de la regulă, aşa cum Peruzzi al nostru se afla aici, ca orice nebun sau cerşetor aflat la bâlciul cu tiribombe.

L-am uitat repede ca pe orice detaliu care construieşte decorul dar nu oferă esenţă şi ne-am continuat această incursiune în atmosfera plină de poveste a festivităţii, eu unul întrebându-mă foarte filosofic „De ce nu am văzut asta până acum?!” cu referire la mediul care mă înconjoară, la viaţă şi alte aspecte astro-telurice. (termen inventat pe loc după o doză de Becks). Doborât de căldură am vrut să mă retrag la confortul răcoros de acasă, umbrit de jaluzelele trase preventiv încă dintr-o dimineaţă proaspătă şi rece cu cântece de păsărele. Am fost mituit, ca orice om slab cu salariul de mizerie, cu o îngheţată, ca să rezist la încă câteva hore şi brâuri ale unei cunoştiinţe comune.

Şi asistând noi la festivitate, am observat pe dragul nostru Peruzzi , de care am făcut haz cu jumătate de oră înainte, cum se strecura în mulţime şi încerca să-ţi facă loc printre nişte ciobănaşi care îşi aşteptau rândul la dans. Şi ce era curios la el, era faptul că tot se apropia de o femeie, uitându-se în cu totul altă parte decât scena. „Ia uită-te la debil, încearcă să o pipăie pe aia!” spun, obişnuit să văd tot felul de dereglaţi în ultima vreme. Şi cum am râs noi de acest personaj care se perinda fără scop şi direcţie de când ne-a sărit în ochi, dintr-o dată, mersul lui de om beat s-a transformat într-un marş riguros către o direcţie necunoscută, ca şi cum locul şi scopul spre care se îndrepta erau decisive pentru a stabilitatea păcii mondiale şi numai el putea să salveze omenirea de la o calamitate de proporţii. Dacă până atunci el era un nimic pentru festivitatea asta în care el se plimba nebăgat în seama de nimeni, acum acesta o părăsea ca şi cum tot ce se petrecea acolo era un nimic faţă de scopul care îl avea în suflet şi în viteza mersului său săltat.

Ironia este că după 3 ore de umblat ca un mort viu printre mulţime, mersul său care a recăpătat viaţă a ţinut 10 secunde, de la mulţimea din care s-a desprins până la un chelios masiv cu ochelari de soare, care l-a prins ca pe câine cu o mână de ceafă şi cu alta de încheietură. A mai făcut 3 paşi şi ,de data asta, a asistat el la mersul riguros şi plin de scop al celor 3 jandarmi care se îndreptau spre el. Unul din ei îl prinde de încheitura sa fragilă de se ridică cu ambele picioare de pe pământ, un altul face schimb de tură cu cheliosul şi îl apucă de ceafă de îi sare moţul din faţă la impact, iar un al treilea îi bagă mâna în buzunar şi scoate un telefon mai scump decât întreaga existenţă a acestui individ. 

Aşadar Peruzzi al nostru, pe care l-am observat la început doar de dragul neobişnuitului şi al hazului, era hoţ de buzunare. La două lucruri m-am gândit atunci. 1. La privirea sa cu care încerca să cuprindă cât mai putea din acel peisaj de libertate. 2. La ura cu care jandarmii îl vor încărca la secţie, nevoiţi din cauza lui să stea într-un birou întunecat si nu la acel eveniment care decurgea până atunci fără probleme.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s