„Iar eşti român?”

Ştiaţi că românul este foarte activ sexual? Întradevar este şi asta se datorează faptului că îl fute grija de altul în mod constant, mai mult decât l-ar interesa de propria persoană. Exista expresia: „Oamenii mari vorbesc despre idei, oamenii mediocrii vorbesc despre lucruri, iar oamenii mici vorbesc despre alţi oameni.”

Românaşul nu şi-a plătit rata la maşina de spălat, recuperatorii îi urcă în apartement după datorii cu scări de asediu, iar becul din bucătărie mai pâlpâie pentru ultima oară înainte să-şi de duhul, ucis de Enel-ul care a tăiat curentul neplătit de vreo două luni de zile. Şi totuşi românaşul nostru este mai intrigat de ce baba Tanţa de la 3 a pus pe masa de Paşti un miel întreg. Tocmai ea care mănâncă pesmeţi de 3 ani încoace. De unde oare are ea atâţia bani? S-a împrumtat la CEC? Rude în Italia? Nopţi nedormite, şedinţe în familie şi în final soluţia supremă: CONSILIUL! Un adevărat consiliu de război ia naştere la banca din faţa blocului, unde, printre coji de seminţe şi un Bucegi la 2 litri care tronează în mijlocul aleii, se dezbate salariul lui Vasile, ora de culcare a vecinului de la parter şi activităţile extraconjugale ale mamei vărului surorii vânzătoarei de la colţul blocului.

528305_450585098366348_2016773097_nRomânaşul se neglijează, dar ce îi pasă ?! Atâta timp cât are pe altul ca subiect de bârfă, e tot ce îi trebuie ca să îi distragă atenţia de la propriile sale probleme. O dolofană îi spunea altei dolofane, amândouă păşind în tandem şi deranjând cu nesimţire un muşuroi de furnici aflat la 2 metri sub pământ: „Uită-te la Ionela cum s-a îmbrăcat, zici că a ieşit pe traseu.” O salută cu zâmbet fals şi trec de ea cu satisfacţia că i-au terfelit imaginea în faţa aceastei mini societăţi de elefanţi. Sunt mulţumite că măcar pentru o clipă au putut uita că odată ajunse acasă se cacă în vană cu urlete, după o cină copioasă servită cu roaba printr-o conductă care coboară direct la ele în ţarc.

Aveam o expresie, eu şi un bun coleg de liceu. De fiecare dată când intervenea cineva, neinvitat, cu critici, „sfaturi” sau cu păreri personale despre ceva în care nu era el implicat, îl întrebam scurt şi concis: „Iar eşti român?” Expresia aceasta a luat o conotaţie intersantă în grupul nostru şi  a avut efectul scontat. De grija altuia nu mai poţi să îţi faci tu viaţa aşa cum ţi-ai dori să o ai. E mai uşor să arăţi cu degetul spre altul decât să munceşti pentru visele tale. A început Ion o afacere? „Neah, nu o să meargă pentru mult timp!” spune sigur pe el Ghiţă care e strungar şi n-a avut în viaţa lui vreo tangenţă cu lumea afacerilor. Habar n-are, dar el ştie. Ca toţi românii care stau pe bancă şi discută politică cu siguranţa de sine a unor experţi. Ei ar schimba lumea, ei deţin soluţiile, mai că se iau la bătaie pentru vreo ideologie. Dar în final ajung acasă, se pun în faţa televizorului şi sorb din supa cu tăieţei rămasă de ieri şi privesc la ştiri cum lumea continuă fără ei, nebăgaţi în seamă asemenea unui fir de iarbă pe 3 hectare de pajişte verde.

Voi încheia cu o fază pe care am surprins-o în trecere. O tipă bine aranjată aştepa cu telefonul la ureche o maşină. Şi după cum arăta, nu era greu de ghicit că un BMW ar trebui să oprească în dreptul ei. La 50 de metri, doi românaşi aflaţi în faţa unui magazin mixt au început să cârcotească, cu sticlele de Timişoreana în mână luate în regimul: beau aici, las sticla, mă treci pe caiet, aduc banii mâine. Şi îşi mai ziceau ei câte o chestie unul la altul, mai râdeau a batjocură, mai câte un „uite la blondă” aşa cum face sălbaticul care n-a mai văzut decât întunericul peşterilor pentru timp îndelungat. „Ia la ea, că se urcă la ăla în maşină. E ăla a lu Vasile. Cu ce curvă umblă şi ăsta” conversau cei doi, nedeslipindu-şi ochii de pe posteriorul fetei. ” De când are maşina asta? Dă-l mă încolo, că ta-su … ” urmând tot felul de motive pentru care ei ar trebui să se simtă bine pentru viaţa lor şi ăla nu. Din păcate pentru ei „ăla lu Vasile” i-a lăsat în praf plecând în zare să se simtă bine în aşternuturi moi, iar ei au rămas cu un zâmbet la fel de amar ca şi berea pe care au luat-o pe datorie.

Anunțuri

2 gânduri despre “„Iar eşti român?”

  1. Concluzii , esto slaba si bogata , poate si blonda cu vecinii bagaciosi .Glumesc ,dulce-amar .Si nu cred ca doar in Romania oamenii sunt atat de curiosii de soarta vecinului…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s