Despre tradiţia „micilor atenţii” în sistemul de sănătate românesc

Site-urile de ştiri locale trâmbiţează despre un nou subiect fierbinte care e în atenţia tuturor: ortopedul care a fost arestat pentru că a luat şpagă. Întradevăr ceva ieşit din comun, având în vedere că UN medic CHIAR a fost arestat pentru că cerea bani pentru a-şi face datoria faţă de un pacient care a plătit toata viaţa lui asigurarea de sănătate.

Am purtat o conversaţie despre situaţia asta cu o cunoştiinţă care afirma că aceste fapte sunt de înţeles argumentând că medicii din România mor de foame, nu sunt plătiţi pe măsura serviciilor pe care le oferă, puţini îşi permit să deschidă cabinete particulare şi tot mai mulţi preferă să plece în străinătate. Pentru că totuşi medicul îţi salvează viaţa, nu? Un gest de gratitudine poţi să faci. Medicii din România mor de foame cu salariile plătite de la stat? Atunci mi se pare logic să ceară sume de bani mai mari decât pensia unor bătrâni care trag apa la WC doar la a 3-a căcare ca să economisească din cheltuieli şi care îşi permit carne doar atunci când e la reducere în supermarket pentru că mâine expiră. Măcar în felul ăsta nu vor mai face foamea în autoturismele lor de lux. Au salariul mic, normal că cer bani, din ce vreţi să plătească săptămânal firma de curăţenie care le face lună şi bec în apartamentele lor proaspăt renovate?

Bătaie de joc! Şi pentru ce? Pacientul ăla şi-a plătit impozitele şi taxele toată viaţa, încercând probabil să fie un om corect şi muncitor. Odată ajuns bătrân, îl lasă picioarele şi poate că are are nevoie de îngrijirea pe care i-a promis-o statul în schimbul acestor dări plătite în fiecare lună din fiecare an. Ajuns aici se loveşte de un LACOM care nu se uită la el decât atunci când vorbeşte în RON sau euro. E batjocorit prin spitale lăsat în aşteptare fie la uşa cabinetului, fie în patul în care este internat, batjocură la care participă şi asistentele care vor şi ele „o atenţie” fără de care te-ar lăsa pişat în propriile aşternuturi.

Ţi-e frică sa ajungi la spital, şi nu ştiu dacă această frică este faţă de boala în sine sau de sistemul medical corupt din ţara noastră. Ţi-e frică să dai mai puţini bani decât trebuie unui doctor ca nu cumva să te lase nenorocit pe viaţă printr-o operaţie în care nu îşi dă interesul. Ţi-e frică sa neglijezi asistenta care, dacă nu ai uns-o cu bani, cafea sau brânză şi ouă, te bruschează cu perfuzia grăbindu-se altundeva sau chiar te ignoră total. Dacă eşti sărac, ajungi să-ţi fie frică mai mult de cei care îţi tratează boala decât de boala în sine.

Despre subiect am mai scris şi în „România, ţara aşteptatului la rând„, când am făcut greşeala să economisesc nişte bani mergând cu trimitere la cabinetul de oftalmologie din spital.

Aşa cum calendarul mayaş odată făcut public a adus discuţii intense despre sfârşitul lumii în perioada respectivă, la fel acest incident mediatizat a făcut acum oamenii să scoată de la naftalină subiecte pline de răvrătire faţă de medici care „nu se uită la tine fără să le dai bani înainte”. Şi uite aşa afli despre doctorul X care a ţinut un pacient internat 3 săptămâni, lăsându-l să aştepte o operaţie care nu ar mai fi avut loc dacă nu făcea rost de banii ceruţi în prealabil. Sau un alt caz, în Timişoara, în care o cunoştiinţă, deşi urma să fie operată în ziua respectivă, a fost lăsată în aşteptare pentru că cei 300 de lei nu au fost suficienţi faţă de o altă şpagă mai grasă care a câştigat prioritate. Un altul povesteşte despre cum şi-a făcut griji că banii pe care avea să-i dea la doctor nu erau suficienţi. Şi mai apoi ajungi la concluzia că TOŢI dau bani la doctori. De la pacientul cu indigestie ajuns la urgenţe, până la cel care aşteaptă o intervenţie pe cord. Toţi scot bacnota din buzunar şi o îndeasă în cel al medicului.

Şi pentru situaţia asta nu ştiu cine e mai vinovat. Sistemul în sine cu angajaţii săi corupţi sau însăşi românii care corup pentru că au crescut în cultura „micilor atenţii” ? Suntem o societată rurală, urbanizată cu forţa de comunişti. În român încă zace dorinţa ţăranului de a se duce la târg cu cotoriţa plină de brânză, oua şi lapte, ca să îmbuneze pe câte unu din lumea mare pentru vreun favor. Un prieten a vrut să se ducă la doctor pentru un control de rutină şi nu a reuşit să plece de acasă până când taică-su nu i-a îndesat un pachet de cafea în plasă. „Cum să te duci aşa la doctor, fără sa dai nimic ?! Ai innebunit? Ia odată cafeaua când îţi zic !” O mică atenţie pare nevinovată, dar acelaşi medic care urmează să te opereze va considera ca ceea ce urmează să facă este mai mult decât un control de rutină. Şi cum românul nu concepe vizita la doctor fără atenţii, va fi dispus să plătească această neoficială taxă de doctor. 

Şi iată paradoxul unui sistem de sănătate de stat care funcţionează, pare-se, în regim privat. Şi cu asta putem spune că s-a rezolvat şi dilema medicilor care nu îşi permit cabinete particulare. La ce le-ar mai trebui, atâta timp cât îşi pot derula propria afacere în insituţiile statului?

Anunțuri

Un gând despre “Despre tradiţia „micilor atenţii” în sistemul de sănătate românesc

  1. „Şi cum românul nu concepe vizita la doctor fără atenţii, va fi dispus să plătească această neoficială taxă de doctor.”

    Şi-atunci cine sunt de vină? Noi, cei care băgăm bani în buzunarul doctorilor, sau doctorii, că fiind o bătaie de joc întregul sistemul de sănătate, primesc banii. Nu cred că este vorba de un paradox, ci de un cerc vicios care nu poate fi rupt sau nu se vrea rupt. Pe fondul aşa-zisei moşteniri încetăţenite, românul va da mită oriunde şi tot românul va primi mita oricând. Până la urmă este vorba de educaţie. Dacă părinţii noştri ne-au „arătat” cum se procedează atunci când apelăm (dăm bani şi atenţii) la serviciile medicilor, noi ar trebui, la rândul nostru, să le arătăm copiilor contrariul. Sistemul şi mentalitatea românilor sunt defecte. Vor trece decenii până se vor repara lucrurile. Susţin privatizarea întregului sistem de învăţământ pentru a obţine permorfanţă, cum la fel susţin privatizarea sistemului de sănătate, tot pentru performanţă(o finanţare îndestulătoare ar conduce la un sistem performant). Numai că, fiind un popor sărac, acest lucru nu ar asigura siguranţă, demnitate, egalitate de şanse la accesul de servicii medicale. Iar medicii nu pot deveni profesionişti, nu au venituri corespunzătoare şi şanse egale în realizarea carierei, migrează. Revin de unde am plecat. Este un cerc vicios, dar nu vom scăpa din el atâta timp cât societatea nu reacţionează.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s