Drama unui blogger neinspirat

Ce scrii atunci când nu știi ce să scrii? Doar ești blogger și trebuie să ai activitate.

Ecranul alb din fața ta așteaptă să prestezi, în aceeași liniște pe care un profesor o face în clasă când te ridică în picioare ca să te asculte dintr-o lecție pe care nu o știi. Și începi să te gândești despre ce ai putea împărtăși azi întregii lumi.

Ai putea să scrii despre disonanța cognitivă. E un subiect interesant pentru tine. Dar prostul nu vrea să îl încarci cu chestii irelevante pentru viața lui. A venit de la lucru obosit, vrea relaxare. A avut o zi de căcat, mai ales că șeful lui a avut o zi de căcat acasă cu o zi în urmă, și astăzi a trebuit să împartă povara că de aia e angajat și subaltern. Nu are chef de tine și de chestiile tale irelevante. Vrea ceva simplu, ceva frumos. Un citat de pe pagina lui Potămaș merge de minune. Se regăsește în ”Viața e grea când unii îți aruncă obstacole în drum, dar ține capul ridicat și într-o zi vei fi înaintea lor.” și simte nevoia să dea share ca să se simtă răzbunat, cu gândul că șeful, pe care îl are – paradoxal – în lista de prieteni, citește îngrijorat și se uită lung la ecran gândindu-se că angajatul Ionică va ține capul ridicat și va fi înaintea lui într-o bună zi. Deci n-are rost să scrii despre disonanța cognitivă, nu îți dă nici naiba share. Next!

Ai putea să scrii despre ceva pozitiv. Ceva motivațional, care să aducă zâmbet pe fața cititorului. Și înainte să îți vină în minte ce aspect al vieții vrei să îl îmbraci într-o bulă roz cu cer albastru și păsărele care cântă a primăvară, îți amintești că există o întreagă industrie care se ocupă cu așa ceva. Ei fac bani din asta, tu nu. 

Ai putea să scrii despre o chestie care atrage atenția sau ar șoca. Spre exemplu sunt unii care care își bagă căcatul altora în cur. Și nu e vorba despre doi indivizi, o cameră și o saltea aflate într-un subsol din Thailanda. Sunt  oameni normali, oarecum, care sunt convinși că practicarea transplantului de fecale le-ar îmbunătății sistemul imunitar. Da, ai putea să scrii despre asta, dar degeaba dacă nu pui în titlu ”nu o să-ți vină să crezi ce a putut face x” sau ”o să rămâi șocat ce  practică câțiva oameni din țara x”. Dar tu ai un blog decent, nu îți vin bine astfel de titluri. Și oricum, după jumate de an, un site de furat like-uri va prelua subiectul și va strânge mai multe share-uri, într-o zi, decât tine în șase luni, pentru că lumea trebuie să dea like & share, nimeni nu are răbdare să aștepte 2 minute ca să vadă de ce ”o să rămâi șocat”. Și în plus, ei fac bani din asta, tu nu.

Ai putea să scrii de ce unele femei sunt niște curve ahtiate după bani și altele niște muze.  Sau ai putea să suferi în scris după vreo fostă, în metafore pe care nimeni nu le citește dacă depășești mai mult de 100 de cuvinte, fără să folosești enter la fiecare propoziție. Da, ai putea să scrii despre dragoste, făcând aluzii la propria ta viața sentimentală, ar merge de minune pentru pizdele de 15 ani care visează feți frumoși care să le sară cireașa. Dar vezi tu, sunt alții de mult și în industria asta. Și în plus, Radu F. Constantinescu face bani din asta, tu nu.

Ai putea să scrii despre ce caracter de căcat au unii. Îi poți folosi ca exemple negative pentru articolul tău, dar exemplele alea s-ar putea să se prindă despre cine scrii. Nu ai vrea să-ți strici viața socială, scriind despre oamenii pe care îi disprețuieti, dar cu care continui să ieși la cafea, urmând dictonul ”ca să îți faci un prieten trebuie să închizi un ochi, ca să îi păstrezi trebuie să îi închizi pe amandoi”. Nu ai avea nimic de câștigat din asta, nici măcar bani.

Ai putea să scrii despre alți bloggeri de nivelul tău. Dacă îi lauzi, nu o să intereseze pe nimeni decât pe blogger-ul respectiv, care te răsplătește cu un comentariu și câteva vizite, bucuros că l-a băgat careva în seamă. Dacă scrii de rău despre el, s-ar putea să ratezi șansa unui parteneriat într-un blogroll care e irelevant, pentru că nimeni nu dă click acolo. Și s-ar putea să dai de un psihopat care să te înjure cu anonim la toate postările viitoare pe care le faci. Nu ai de câștigat decât, în primul caz, un schimb de link-uri, și în al doilea, un psihopat care încearcă sa afle unde ai familia, după adresa de ip.

Ai putea să scrii un articol generic despre cele 10 proprietăți miraculoase ale frunzei de pătlagină. Da, ar funcționa, sunt o grămadă de mame  ipohondre care și-au făcut cont de facebook ca să-și spioneze copiii și care sunt obsedate de rețete miraculoase. Dar nu te pasionează astfel de subiecte. Și în plus, nu ai vrea să-ți transformi blogul într-o revistă de sănătate. Revista AS face bani din asta, tu nu.

Așadar, rămâi fără subiecte și decizi că nu ai inspirație azi. Mâine poate merge mai bine. Și mai apoi constați că astăzi este ”mâinele” de ieri și ai ținut-o așa de vreo trei săpămâni. Și începi să te întrebi dacă ești pe drumul cel bun, mai ales că nu câștigi nimic din toată treaba asta. Oare nu e de tine? Oare nu e asta vocația ta? Poate că ar trebui să te angajezi, poate că asta e destinul tău, să fii furnică. Măcar ai 8 milioane. Și ce dacă trebuie să pleci capul din când în când la vreun șef, care te vede ca pe un mijloc pentru descărcat nervi. Măcar o să ai o pensie, cândva, dacă ești acum furnică ascultătoare. Te vei întoarce acasă obosit și stresat, dar vei avea și timp liber să petreci în cele 3 ore rămase din zi. Poți să vezi un film, dacă nu adormi la el. Chiar poți să îți faci abonament la sală, dacă amâni plata cheltuielilor pe scară. Sau dacă nu, oricând poți să te relaxezi pe internet. Bineînțeles, nu vei mai avea poftă să citești cine-știe ce porcării scrise de vreun fraier despre disonanța cognitivă. Și chiar dacă îți urăști slujba de căcat, șeful și viața în general, vei descoperi că poți găsi alinare în citate pe care și colegii tăi de lucru le distribuie cu fervoare de la acest guru pe numele de Tony Poptămaș.

Cu ecranul, încă alb, martor la gândurile tale, te îngrozești la perspectiva că într-o bună zi vei ajunge în așa hal încât să distribui citatele lui Poptămaș și atunci îți spui: – Bag pula, decât să ajung la Tony, mai bine o bag pe aia cu ” 10 proprietăți miraculoase ale frunzei de pătlagină”.

Și iată, dragilor, o zi din procesul creativ al unui blogger fără inspirație. 

Laic & Șer !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s