O noapte furtunoasa

… la propriu. Nu suport sa fiu trezit de telefon, de alarma de la alimentara de vis-a-vis care porneste odata la 10 nopti, de cainii care latra si se omoara intre ei tot sub clar de luna sau de bormasina vecinului care preia responsabilitatile cocosului dis de dimineata. Insa intotdeauna ma trezesc fara niciun drept de repros atunci cand se zguduie pamantul la porunca cerului.

Probabil uimirea si respectul cu care privim furtunile in prezent sunt o mostenire de la stramosii nostrii care se ascundeau acum mii de ani  in pesteri, tematori si bulversati de aceste fenomene pe atunci inexplicabile.

Deci la ora 2 noaptea ma uit prin crapatura dintre oblon si pervaz la urgia de afara. Copacul asa cum il stim noi, menit sa stea ferm si impozabil, nu era decat o fleasca in vant si biciuia in stanga si indreapta. Rafale de vant scuipau baltile in sus si nu ramanea pe pamant decat un loc pt o viitoare balta care care se si facea prezenta in urmatoarele 10 secunde. Un caine plouat cu coada intre picioare se baga rapid sub un micorbuz. Stropii sunt prea grei chiar si pentru el, fiinta plouata de cand s-a nascut. Se aud borcane sparte, geamuri trantite si tabla picata. Nu iti dai seama de unde, dansul copacilor e prea ametitor. Cerul urla, luminat cu mici pauze de intuneric, si te invaluie si asta te face sa te temi, pentru ca cerul este peste tot.

Furtuna este unul din fenomenele care arata ca exista ceva mai presus ca omul. Toate conventiile sociale dispar: adio „oare ce crede despre mine”, adio „trebuie sa-i fac pe plac sefului”, adio mentalitati, moda si religii. Furtuna e pura si iti va spulbera matreata de pe cap fie ca esti alb, negru, evreu, ungur, femeie, barbat, taran sau patron de restaurant. Iti va sparge geamurile de la vila si iti va smulge coliba de la periferia orasului. Te va face sa fugi fie ca esti imbracat in costum, fie ca esti imbracat in pantaloni scurti si papuci.

Acest articol este elogiul adus Furtunii, cea care pune la respect orice fiinta aflata sub mantaua ei de nori.

5 gânduri despre “O noapte furtunoasa

  1. Nu e alt fenomen al naturii,mai sublim decat furtuna… Cel putin mie,mi se pare ca e momentul perfect pentru meditatie,sau decorul perfect pentru cateva clipe romantice in 2… 8->

  2. 😀 M-am trezit în cadrul acelorași bubuieli și fulgere de care povestești cu spaima unui spectacol cu adevărat desăvârșit 😀 Am văzut că geamul era deschis, și așa l-am și lăsat. Ce a mai urmat, se potrivește foarte bine cu ce zici tu, cu ceva nuanțe bacoviene 😀

  3. hai sa ofer si o viziune mai trista … e un fenomen natural … interesant ca oamenii nu fac posturi de genu despre un cutremur, o eruptie vulcanica sau un uragan … alea nu is frumoase ca ne omoara 🙂 … dar na la adapost e frumos sa privesti o furtuna pt ca nu face prea mult rau … notam insa idea de unificare a oamenilor sub fenomenele naturale … care se intampla si la restu fenomenelor mentionate de mine dar de alea nu ne place sa ne amintim … pacat ca trebe sa ne ude ploaia … sa ne crape pamantu sau sa arda pamantul de sub picioare … sau sa ne zboare acoperisul pt a ajunge in starea pe care o descrii 🙂

    1. Oamenii se unesc cand e vorba de o calamitate pentru ca se simt mici si inapti, se trezesc ca nu mai controleaza ei totul asa cum credeau … si dispera. Si omul la necaz nu se are decat pe sine, deci om la om trage. Furtuna e unul din exemplele cele mai la indemana, furtuna o traim si noi. Doamne fereste sa fiu nevoit sa scriu despre cutremure :))

  4. o sa fii nevoit sa scrii si despre cutremure…:)..pe vrute pe nevrute romanashii specialisti au preconizat un cutremur de proportii „chiliene” in zona noastra in anii viitori….stii cum a murit Toma Caragiu? asa ca…petreceti cat mai mult timp in aer liber..:) PEACE!

Lasă un comentariu