rsz_maxresdefault

Transylvania Dragon 2015 720p BluRay.X264.RoSubbed

Mai știți documentarul acela cu slackline și dragoni despre care am mai scris? Da, exact ăla care mi-a adus aminte de perioada foarte interesantă în care practicam parkour, o activitate la fel de ciudată pentru public ca și slacklining-ul. Pe atunci îmi alimentam motivația cu documentare precum Jumping London sau People in Motion și încercam să asimilez și mentalitatea pe care o oferea practicarea acestui sport: libertate, mișcare, condiție fizică, disciplină, viziune, curaj etc. A fost perioada mea de tinerețe ”thinking outside the box”, dar acum mi-am revenit și sunt în rând cu toți ceilalți, un băutor de cafele la terasă pentru care sportul înseamnă alergat în cercuri pe stadion și mersul la sală, că doar asta face toată lumea.

Dacă activitatea mea s-a stins așa cum se stinge visul oricărui tânăr pe care viața îl lovește cu normalitatea peste bot, cea a lui Flaviu Cernescu a culminat cu un documentar de toată frumusețea, exact ca acele documentare care ne inspirau pe noi cândva și le urmăream la intervale regulate, pur și simplu pentru a ne menține acel mindset pe care îl adoptasem. 

De ce titlul ăsta?

Știți zilele alea în care te pui în pat, îți iei o bere și dai să tragă de pe torrenți un film, la care ai refuzat să te duci anul trecut la cinema pentru că te-ai zgârcit la 15 lei? Ei bine, și eu aștept momentul ăla, în care să mă anunțe cineva: ”bă a apărut filmu ăla Dragon filmat în Reșița, e în haș’de, la mine s-a tras 90% !” și să pregătesc bolul de chips-uri. De ce entuziasmul? Dacă spui pentru că e reclamă, atunci ești un bou.Toți cunoaștem pe cineva care ne-a spus cu disperare la telefon: ”Dăi repede pe ProTV, o să apară Gheorghe la știri când trece pe fundal cu plasele de cumpărături !” Și atunci, cum naiba să nu fii entuziasmat, când apare (și la cinema) un documentar filmat în locurile pe unde ai umblat, cu persoane pe care le cunoști? 

Premierea documentarului are loc la Cinema City-Afi Palace Cotroceni și intrarea e gratuită în funcție de locurile disponibile. Dar dacă nu ai bani de mers la Bucale, nu-i nimic, fă-ți rație de pe acum pe filelist sau stai cu ochii pe pagina oficială că poate o să apară varianta full pe Youtube. Trăiască internetul ! Între timp vă las cu trailer-ul.

 

colonistii din catan

Coloniștii din Catan sau cum să rămâi fără prieteni în mai puțin de 2 jocuri

Colonistii_din_Catan_Europa_Prezentare_Componente_2985

În lumea jocurilor de societate, Monopoly este echivalentul cd-player-ului în era usb-urilor. Toată lumea știe ce este și toată lumea l-a folosit cândva, dar în prezent aproape nimeni nu se mai atinge de el. Trecerea timpului și uzura morală a lăsat loc pe podium pentru Coloniștii din Catan, care tronează cu titlul de ”jocul secolului”. Dacă înainte nu exista librărie fără Monopoly, acum Catanul este piperul din supa jucătorilor de duminică.

Mai pe scurt: toată lumea joacă Coloniștii din Catan sau mai pe scurt CATAN. Și acum să înceapă emisiunea:

♫♪♫ ”Catan Forever! Catan Forever! Catan forever is forever and forever! ” ♫♪♫

Ce este Catan? 

catan resurseCatan este un joc de societate, ușor de înțeles, la care îți inviți, în timpul liber, prietenii pe care vrei să nu îi mai ai. Regulile sunt simple și funcționează ca în viața reală, și anume: un jucător se îmbogățește cu resurse și își construiește tot felul de chestii (orașe, așezări, drumuri etc.), în timp ce vecinii lui mai săraci, care la rândul lor încearcă să se îmbogățească, îl urăsc în secret și încearcă să îl înjunghie pe la spate în aparenta colaborare din timpul trocului de resurse.

Ce nu este Catan?

O șansă pentru o duminică relaxantă.

Mai exact, care sunt regulile?

Mai exact și mai pe scurt, există o hartă hexagonală care are tot felul de resurse, cu ajutorul cărora jucătorii își pot construi chestii care îi ajută să adune și mai multe resurse. Chestiile astea valorează puncte și după cum v-ați prins, jocul este o întrecere până la un scor de x puncte. Și cum un necaz nu vine niciodată singur, harta este limitată, unele zone sunt mai productive decât altele, iar bătaia pentru osul cel mai mare este 100% asigurată. Fiecare regiune are o resursa anume și fiecare resursă are un număr care pică la zar. Cu cât are șansa să pice mai des la zar, cu atât e mai bună regiunea. Cifra 8 are mai multe combinații față de un 2 care pică doar la 1-1.

Etapele jocului:

1. Așezarea pieselor. Aici jucătorii își pun primele așezări. Se produce segregarea dintre privilegiații care au prins zonele cele mai bune și clasa de jos care va depinde de ceilalți tot restul jocului pentru resursele de care au nevoie. Tot în faza asta se spune cel mai des ”Of, acolo vroiam să pun eu!, în pușca mea!” și mai apoi se instalează premisele unei uri mocninde. Dacă nu ți-ai așezat cum trebuie piesele în faza de început, s-ar putea să-ți dorești să faci piața sau să înveți pentru examen în loc să continui jocul.

2. Etapa Flower-Power. Liniște și pace. Fiecare jucător își vede de ograda lui. Până și cei mai prăpădiți jucători, care de 5 ture se uită la ceilalți cum iau resurse, încă speră că vor apuca să strângă și ei pentru un drum sau așezare. Totul e bine și frumos, jucătorii trăiesc într-un paradis hipiot, toată lumea se iubește și toată lumea se gândește ”Ce bine e să fii împreună cu prietenii”. Până când cineva dă cifra 7 și mută HOȚUL !!!

hotul3. Etapa dușmăniei veșnice. De aici jocul o ia spre un făgaș întunecat, fără șansă de întoarcere. Cifra 7 nu se află pe hartă. Cifra 7 înseamnă ca toți jucătorii decartează jumătate de cărți dacă sunt opt sau mai multe. Cifra 7 înseamnă că hoțul, o piesă neagră ca sufletul celui care o folosește, blochează o regiune de unde nu se mai pot trage resurse. Cifra 7 înseamnă că jucătorul care te-a blocat mai trage și o carte de resurse de la tine. Cifra 7 înseamnă CANCER! E momentul în care, tot restul jocului, vei ține minte cine te-a blocat și de ce.

4. Etapa introspecției. La un moment dat în joc, înfrânt, sărac, cu hoțul pe cea mai productivă regiune a ta, vei privi persoana care te-a blocat și îți vei aminti de o pădure la marginea orașului în care ști sigur că nimeni nu îi va căuta cadavrul.

5. Etapa post-Catan. Durează de la câteva ore de când ai ajuns acasă, până la câteva săptămâni. Este etapa în care nu mai vorbești cu ceilalți jucători și în care îți amintești de toate datoriile și lucrurile nașpa pe care ți le-au vreodată.

Când resentimentele trec, jocul s-a încheiat. Dorința de a juca revine, dependența se instalează și începeți să vă organizați pentru un nou joc de Catan alături de prietenii rămași.

În următoarea emisiune: ”Chestii enervante pe care le face lumea la Catan.”

Transylvania Dragon Video

Mos Crăciun și balaurii săi

În primul rând vreau să urez Craciun Fericit la tot poporul! Este o sărbătoare frumoasă, care se petrece alături de familie și cei dragi, în care părinții prind degetele micuților curioși cu ușa, pe care o închid în grabă ca să nu fie văzuți punând cadourile sub brad, o sărbătoare în care oprim interfonul, iar invitații la masă coboară tonul vocii când sună soneria, o sărbătoare în care domn domn să-nălțăm și steaua sus răsare.

Crăciunul de anul ăsta a fost puțin mai confuz, întrucât oamenii au fost înclinați să facă cadou mărțișoare. La fel de confuz a fost și Moș Crăciun când s-a rătăcit deasupra munților Carpați, a nimerit vreme aspră și a scăpat unul din sacii cu cadouri pe o eoliană dezafectată de pe vârful Semenic. Disperat că nu își atinge target-ul pe anul ăsta și că nu va primi primă, a decis să apeleze la eroii locali. Așa că a folosit aplicația Find-A-Hero, fără prea mult succes în zonă, întrucât toți eroii și oamenii înzestrați au plecat de mult în străinătate, unde sunt mai bine plătiți și pot duce o viață mai bună. Ajuns pe culmile disperării, cu gândul că va rămâne fără slujbă, l-a trecut un fior negru. Tocmai se gândea să vândă renii la o fermă și sania ca lemn de foc unor țărani din Gărâna, când speranța a reîncolțit în sufletul lui odată cu amintirea unui anume Dragon din Transilvania care făcea minuni prin țară. Cu ultimii cenți din credit i-a scris acestui Dragon, așteptând salvarea sa și a micuților care încă așteaptă nerăbdători sub brad.

A reușit Moș Crăciun să dea de acest Dragon din Transilvania? A reușit Dragonul să recupereze sacul de cadouri al lui Moș Crăciun?  Veți afla totul în următorul clip, marca Sabin Dorohoi, filmat cu o dronă super-șmecheră cu 6 elice. (Click pe poza)

balaurul din transylvania

 

PS: Puteți observa o turmă de căprioare, imagini demne de Animal Planet.

PPS: Niciun balaur nu a fost rănit în timpul filmărilor … pardon, salvării sacului lui Moș Crăciun

PPPS: Acest clip face parte dintr-un proiect mult mai mare, Transylvania Dragon. Dacă vă place ceea ce vedeți, intrați pe pagina oficială a proiectului: https://www.facebook.com/transylvaniadragonmovie

typewriter

Drama unui blogger neinspirat

Ce scrii atunci când nu știi ce să scrii? Doar ești blogger și trebuie să ai activitate.

Ecranul alb din fața ta așteaptă să prestezi, în aceeași liniște pe care un profesor o face în clasă când te ridică în picioare ca să te asculte dintr-o lecție pe care nu o știi. Și începi să te gândești despre ce ai putea împărtăși azi întregii lumi.

Ai putea să scrii despre disonanța cognitivă. E un subiect interesant pentru tine. Dar prostul nu vrea să îl încarci cu chestii irelevante pentru viața lui. A venit de la lucru obosit, vrea relaxare. A avut o zi de căcat, mai ales că șeful lui a avut o zi de căcat acasă cu o zi în urmă, și astăzi a trebuit să împartă povara că de aia e angajat și subaltern. Nu are chef de tine și de chestiile tale irelevante. Vrea ceva simplu, ceva frumos. Un citat de pe pagina lui Potămaș merge de minune. Se regăsește în ”Viața e grea când unii îți aruncă obstacole în drum, dar ține capul ridicat și într-o zi vei fi înaintea lor.” și simte nevoia să dea share ca să se simtă răzbunat, cu gândul că șeful, pe care îl are – paradoxal – în lista de prieteni, citește îngrijorat și se uită lung la ecran gândindu-se că angajatul Ionică va ține capul ridicat și va fi înaintea lui într-o bună zi. Deci n-are rost să scrii despre disonanța cognitivă, nu îți dă nici naiba share. Next!

Ai putea să scrii despre ceva pozitiv. Ceva motivațional, care să aducă zâmbet pe fața cititorului. Și înainte să îți vină în minte ce aspect al vieții vrei să îl îmbraci într-o bulă roz cu cer albastru și păsărele care cântă a primăvară, îți amintești că există o întreagă industrie care se ocupă cu așa ceva. Ei fac bani din asta, tu nu. 

Ai putea să scrii despre o chestie care atrage atenția sau ar șoca. Spre exemplu sunt unii care care își bagă căcatul altora în cur. Și nu e vorba despre doi indivizi, o cameră și o saltea aflate într-un subsol din Thailanda. Sunt  oameni normali, oarecum, care sunt convinși că practicarea transplantului de fecale le-ar îmbunătății sistemul imunitar. Da, ai putea să scrii despre asta, dar degeaba dacă nu pui în titlu ”nu o să-ți vină să crezi ce a putut face x” sau ”o să rămâi șocat ce  practică câțiva oameni din țara x”. Dar tu ai un blog decent, nu îți vin bine astfel de titluri. Și oricum, după jumate de an, un site de furat like-uri va prelua subiectul și va strânge mai multe share-uri, într-o zi, decât tine în șase luni, pentru că lumea trebuie să dea like & share, nimeni nu are răbdare să aștepte 2 minute ca să vadă de ce ”o să rămâi șocat”. Și în plus, ei fac bani din asta, tu nu.

Ai putea să scrii de ce unele femei sunt niște curve ahtiate după bani și altele niște muze.  Sau ai putea să suferi în scris după vreo fostă, în metafore pe care nimeni nu le citește dacă depășești mai mult de 100 de cuvinte, fără să folosești enter la fiecare propoziție. Da, ai putea să scrii despre dragoste, făcând aluzii la propria ta viața sentimentală, ar merge de minune pentru pizdele de 15 ani care visează feți frumoși care să le sară cireașa. Dar vezi tu, sunt alții de mult și în industria asta. Și în plus, Radu F. Constantinescu face bani din asta, tu nu.

Ai putea să scrii despre ce caracter de căcat au unii. Îi poți folosi ca exemple negative pentru articolul tău, dar exemplele alea s-ar putea să se prindă despre cine scrii. Nu ai vrea să-ți strici viața socială, scriind despre oamenii pe care îi disprețuieti, dar cu care continui să ieși la cafea, urmând dictonul ”ca să îți faci un prieten trebuie să închizi un ochi, ca să îi păstrezi trebuie să îi închizi pe amandoi”. Nu ai avea nimic de câștigat din asta, nici măcar bani.

Ai putea să scrii despre alți bloggeri de nivelul tău. Dacă îi lauzi, nu o să intereseze pe nimeni decât pe blogger-ul respectiv, care te răsplătește cu un comentariu și câteva vizite, bucuros că l-a băgat careva în seamă. Dacă scrii de rău despre el, s-ar putea să ratezi șansa unui parteneriat într-un blogroll care e irelevant, pentru că nimeni nu dă click acolo. Și s-ar putea să dai de un psihopat care să te înjure cu anonim la toate postările viitoare pe care le faci. Nu ai de câștigat decât, în primul caz, un schimb de link-uri, și în al doilea, un psihopat care încearcă sa afle unde ai familia, după adresa de ip.

Ai putea să scrii un articol generic despre cele 10 proprietăți miraculoase ale frunzei de pătlagină. Da, ar funcționa, sunt o grămadă de mame  ipohondre care și-au făcut cont de facebook ca să-și spioneze copiii și care sunt obsedate de rețete miraculoase. Dar nu te pasionează astfel de subiecte. Și în plus, nu ai vrea să-ți transformi blogul într-o revistă de sănătate. Revista AS face bani din asta, tu nu.

Așadar, rămâi fără subiecte și decizi că nu ai inspirație azi. Mâine poate merge mai bine. Și mai apoi constați că astăzi este ”mâinele” de ieri și ai ținut-o așa de vreo trei săpămâni. Și începi să te întrebi dacă ești pe drumul cel bun, mai ales că nu câștigi nimic din toată treaba asta. Oare nu e de tine? Oare nu e asta vocația ta? Poate că ar trebui să te angajezi, poate că asta e destinul tău, să fii furnică. Măcar ai 8 milioane. Și ce dacă trebuie să pleci capul din când în când la vreun șef, care te vede ca pe un mijloc pentru descărcat nervi. Măcar o să ai o pensie, cândva, dacă ești acum furnică ascultătoare. Te vei întoarce acasă obosit și stresat, dar vei avea și timp liber să petreci în cele 3 ore rămase din zi. Poți să vezi un film, dacă nu adormi la el. Chiar poți să îți faci abonament la sală, dacă amâni plata cheltuielilor pe scară. Sau dacă nu, oricând poți să te relaxezi pe internet. Bineînțeles, nu vei mai avea poftă să citești cine-știe ce porcării scrise de vreun fraier despre disonanța cognitivă. Și chiar dacă îți urăști slujba de căcat, șeful și viața în general, vei descoperi că poți găsi alinare în citate pe care și colegii tăi de lucru le distribuie cu fervoare de la acest guru pe numele de Tony Poptămaș.

Cu ecranul, încă alb, martor la gândurile tale, te îngrozești la perspectiva că într-o bună zi vei ajunge în așa hal încât să distribui citatele lui Poptămaș și atunci îți spui: – Bag pula, decât să ajung la Tony, mai bine o bag pe aia cu ” 10 proprietăți miraculoase ale frunzei de pătlagină”.

Și iată, dragilor, o zi din procesul creativ al unui blogger fără inspirație. 

Laic & Șer !

8211340743_8ceef3f5a9_h-695

Transylvania Dragon sau dragonul care face slacklining

Când spui sport, mulți se gândesc la fotbal, băgat la pariuri și, mai nou, tenis de când  Simona Halep și-a micșorat sânii. Sportul poate cuprinde o gamă foarte mare de actitvități, cum ar fi curling, surfing, cricket, polo, snowboarding etc. Unele din aceste activități sunt neoficiale, reprezintă o nișă și sunt practicate de un număr restrâns de persoane, care, de obicei, formează comunități unde își împărtășesc pasiunea comună. Una din acestea este slacklining-ul.

Slacklining-ul este o activitate ce presupune menținerea echilibrului pe o coardă tensionată, ancorată între două puncte fixe. Este o activitate de nișă, puțin cunoscută în România, dovada fiind lipsa unei definiții în română pe Wikipedia. Slacklining-ul nu este o activitate unde părinții te duc de mânuță să te înscrie, ci mai degrabă ceva ce vezi pe internet sau la cineva, îți place și mai apoi te apuci să practici tu însuți. Și ca să o faci, își trebuie multă disciplină interioară, curaj și perseverență întrucât este ceva nou, văzut din afară cu suspiciune și mirare. De asemenea nu există antrenori, singurul mentor este propria dorință de a măestri acea activitate. Am practicat cândva parkour, o altă activiate de nișă, și știu ce înseamnă să faci ceva nou și necunoscut. 

Auzisem de slacklining, bănuiam că se practică și la noi în țară, dar acum a apărut și în împrejurimile orașului meu. Flaviu Cernescu este practicant de slacklining. Și pe lângă satisfacția propriilor sale reușite, mai are una în plus: sprijinul lui Sabin Dorohoi, regizorul care îl promovează încă de la proiectul Happy Reșița. Acum se antrenează pentru un nou proiect, Transylvania Dragon, un film documentar despre slacklining, sport extrem și tot ce implică practicarea acestuia. Un scop adițional al regizorului este promovarea zonelor turistice ale Banatului, acrobatul sau sportivul Flaviu Cernescu urmând să presteze în zone cheie, deja făcându-și apariția în centrul Timișoarei  și în Reșița suspendat între două turnuri de 80 de metri înălțime.

Personal, aștept cu nerăbdare documentarul, mai ales pentru latura sa emoțională despre perseverență, voință și curaj, dar și pentru acele surprize promise de regizor, în care Flaviu se va întâlni cu mai multe personalități importante în aventura sa.

flaviu cernescu resita

Lord of the Transylvania: Two Towers

flaviu cernescu timisoara

Perfect balance, deasupra centrului Timișoarei

 

invisible art

Arta de a vinde nimic sau arta invizibilă

Agenții de vânzări trebuie să fie foarte buni oameni de marketing, ca să vândă orice, de la capace de ruj și ulei de gătit până la automobile și prestări de serviciu. Dar de departe, cei mai buni vânzători sunt cei care trebuie să facă bani fără să aibe ce să vândă. Și reușesc făcând asta. 

Un exemplu tot mai des întâlnit este vânzătorul de promisiuni. ”Vrei să aflii cum poți să faci bani stând acasă? Eu am reușit să câștig 2000 de lei pe lună stând în fața calculatorului! Află secretul, cumpărând broșura X în format pdf, la numai 29 de lei.” Broșura X, mai pe scurt, te invită să vinzi la rândul tău vise. E ca și în bancul cu semințele de măr care sunt vândute unui individ sub pretextul că îl fac mai deștept. Consumându-le, acesta realizează că a fost păcălit și că de banii ăia putea să-și ia chiar 2-3 mere întregi. Vânzătorul, sigur pe el, îi spune: ”Vezi, deja își fac efectul.”

lana newstronDacă am crea o scală ca să vedem la ce nivel s-ar afla acești vânzători de promisiuni, atunci următoarea categorie de escroci s-ar afla în Olimp, deasupra tuturor. Recent, tot internetul rage de indignare vis-a-vis de un artist care crează și vinde opere invizibile. Din câte știam eu, arta este un mod de a exprima un sentiment sau emoție, fapt din care rezultă o operă de artă (pictură, dans, melodie, poezie etc.). Ei bine, doamna din imagine, pe numele de Lana Newstrom, este un mare artist care vinde nimic la prețuri de cocaină, substanță pe care probabil a consumat-o înainte să pună în aplicare planul acesta.

Mai jos aveți un print screen al magazinului ei online de opere invizibile. Deasupra se poate observa cum autoarea se citează singură: ”Doar pentru că nu vedeți nimic, nu înseamnă că nu am depus ore de muncă lucrând la respectivele opere. – Lana Newstrom, artistă”. De ce nu? Cine știe când vreo puștoaică rămâne fără citate pentru poza de profil. Mai jos aveți expuse operele, fiecare diferențiată de un nume. Operele în sine reprezintă o imagine goală cu o rezoluție de 4000 x 2741. Prețul nu este afișat, probabil acesta se comunică ulterior.

lana newstron art

În orice caz, recomand fanilor de artă invizibilă să se grăbească, căci ”Water Pipes” s-a vândut, iar pentru ”Transparency” am făcut eu comanda. Oricât ar fi prețul, consider că am suficienți bani depozitați în seiful meu imaginar păzit de doi dragoni care știu să cânte manele la cerere. De asemenea sunt curios dacă opera de artă vine tot printr-un curier imaginar sau va fi unul real care imi va înmâna un plic gol și o factură.

teatru

Muia și Frusina

Când s-a creat universul, o rază cosmică a deviat de la traseul ei spre buricul existenței și a făcut un ocol imens prin timp și spațiu până în prezent, când, ajunsă în preajma Pământului, a ricoșat într-un satelit rusesc și a ajuns în scorbura celui mai înalt pom din România, care avea rădăcinile până în centru pământului, atât de adânci încât Satana își atârna la uscat cămășile pe ele. Pentru că era special, pomul ăsta producea fructe care miroseau a căcat, ca să înlăture orice animal care ar putea să-i dăuneze. Mai puțin muștele. Muștele iubesc căcatul, așa că s-au înfruptat din seva pomului cu pofta unui supraponderal la KFC. Muștele au murit pentru că seva era otrăvitoare. Toate înafară de una. Aia era musca aleasă. I-a crescut o coroană din chitină pe cap, iar toracele și-a modificat structura anatomică astfel încât să depună ouă, aceasta devenind Musca Regină. Și ouă a depus, fără oprire, timp de 777 de zile. În cea de-a 777-a zi, acestea au eclozat, toate deodată înafară de unul, din ele ieșind, spre surprinderea lui Darwin,  lalele, maci, trandafiri japonezi și crizanteme, formând un câmp perfect de flori. Și în mijlocul acestui peisaj mirific, acel ou rămas, a adus-o pe lume pe Muia. Desi Frusina s-a născut la Pârţeştii de Jos între doi baloți de fân, pe găinaț de bibilică, soarta divină le va aduce împreună, dând startul la aventura lor dihotomică.

 Capitolul I: Legenda.

Când s-au întâlnit, fânul din pletele dese și încâlcite ale Frusinei, au făcut-o pe Muia să-și amintească de nașterea ei divină din acel câmp mirobolant de flori, când Dumnezeu a pișat-o printr-un curcubeu plin de ponei microscopici, și a adus-o printre noi, muritori rând și nesemnificanți. A fost dragoste la prima vedere și de atunci, zeița Muia a jurat că o va lua pe Frusina sub oblăduirea ei și o va învăța toate tainele universului. 

Așadar, zeița Muia, s-a transformat într-o cioară albă cu pene aurii în vârf și gheare vopsite cu lac transparent, acel tip lac de unghii pe care îl cumpără pizdele la preț triplu de la agenții de vânzări ambulanți, atunci când vor să se simtă deștepte că fac o afacere bună. Frusina, cu picioarele adânc infipte în bălegar, se uita cu ochii ei mari și bulbucați – așa cum îi are mielul când îi tai gâtul de paște – la Muia cum se apropie de ea în zbor. Presimțind ceva bun, începe să rânjească. Avea dinții suficient de albi cât să ascundă cariile din spatele lor, care totuși nu trec neobservate, și asta probabil pentru că dinții refuză să stea drepți și se împing unii în alții ca moșii la făină gratis.

– Am să te duc la oraș ! strigă Muia, iar glasul ei bubui în tot cerul. În momentul acela, toții pomii au înflorit, izvoarele secate s-au inundat și toate țărăncile gravidele din Pârțeștii de Jos au născut tripleți, inclusiv vaca stearpă a lui moș Fâșneață, zis și a lu’ Prună.

Frusina nici nu simți când fu înfășcată de ghearele puternice ale zeiței Muia, transformată în cioară albă. Era în extaz. Perspectiva unei vieți bune la oraș o îmbăta. S-a săturat să care căcat de cal cu roaba și să o trimită ta-su la căpițe, să o sugă la ciobani pe 2 kile de lapte de capră.

Și au călătorit peste munți și dealuri și în final s-au așezat la oraș. Dar ca să nu le fie recunoscute originile, divină respectiv rurală, acestea au suferit o schimbare totală printr-un proces complicat care a constat  în cumpărături la bazarul cu haine aduse de la turci. Și de atunci Muia și Frusina ne vor păcăli pe noi, cioflingarii de rând și muritori efemeri, să le percepem ca două pizde obișnuite cu IQ mediu, gusturi proaste în îmbrăcăminte, cu idei mediocre și în rând cu lumea, cu job și familie.

Dar numai ele își știau secretul și de-a lungul timpului, istoria a devenit legendă, legenda mit și mit-ul Capitolul I din acest serial din ”Muia și Frusina.”

Video

Happy: Reșița așa cum nu ai mai vazut-o

Clipul Happy Reșița este gata. RDS a chemat deja de două ori pompierii deoarece serverele nu au mai făcut față în cele 24 de ore de suprasolicitare. O tânără, după o săptămână de așteptare și 30.000 de refresh-uri mai târziu, s-a spânzurat cu cablul de internet după ce a descoperit cu disperare că i-a căzut rețeaua și nu poate accesa lanseara Happy Reșița.

Mi-a plăcut?

Da.

Sincer, am fost sceptic în legătură cu proiectul ăsta. Dar întotdeauna am avut o atitudine contructivă față de persoanele care crează ceva și m-am abținut de la orice descurajare, pentru că un potențial dacă nu îl lași să se dezvolte, nu vei ști niciodată care va fi forma lui finală.

Mai mult decât felul în care a fost realizat acest scurt-metraj, am apreciat mesajul pe care îl transmite, arătându-ne o Reșița care refuză să se izoleze, să îmbătrânească și să moară. Mulți zic că e un oraș mort, fără perspectivă și viitor, dar acei mulți uită că avem generații noi care pot să însemne schimbarea. Și pot spune că această schimbare începe să răsară odată cu dezinhibarea și schimbarea mentalității sărăcăcioase de care suferim. Așadar felicitări participanților !

Mai vreau să-l felicit pe Sabin Doroi pentru că a reușit să transmită mesajul pe care eu vroiam să-l primesc ca spectator și pentru că a reușit să asocieze senzația de optimism cu orașul meu natal.

Dati click pe imagine pentru a vedea clipul original pe Youtube și vă promit că nu veți lua niciun virus care să vă scurtcircuiteze toate prizele din casă și contorul de curent de la scara blocului. Enjoy !

happy resita

happy

Happy Reșița și 7 motive pentru care îl aștept

Nu știi ce este Happy și lumea nu te mai salută pe stradă pentru că nu ești în pas cu moda ?! Stai liniștit. Acum 4 săptămâni nici eu n-aveam habar de existența fenomenului. Și probabil nu suntem singurii care nu au auzit până acum de asta.

Este unul din acele trenduri virale care mătură internetul și care incurajează oamenii să facă propriile lor versiuni. Harlem shake anyone ? Fenomenul nu a avut destul hype, de aceea nebunia Happy nu a prins tocmai la toată lumea, de aici și singura explicație pentru numărul scăzut de share-uri de pe newsfeed-ul meu. Melodia Happy a lui Pharrell Williams probabil o auzisem la radio, așteptând la tejghea după shaorma. Una din acele melodii pe care le auzi pe fundal, spui că e ok, dar pentru care, sub nicio formă, n-ai sta cu mâna întinsă în public ca la clasa a II-a, cu Shazam-ul activat.

După ce a invadat Bucureștiul, Clujul și Timișoara, fenomenul Happy ajunge și la Reșița. De data asta sunt, dacă nu entuziasmat, cel puțin curios. De ce?

1. Este unul din puținele proiecte despre care știu, care se filmează profesionist la noi în oraș, în afară de celebra ”muzică și imagine” de la, dumnezeu să-l odihnească, Terra Sat.

2. Se abordează în mod profesionist un curent preluat de pe internet, eclipsând încercările amatoare de a copia un viral de dincolo. Cât de amatoare? Am încercat și noi odată să filmăm cu telefonul un harlem shake la iarbă verde și am avut nasul vânăt o săptămână. Atât de amatoare.

3. Vreau să văd câți cunoscuți vor apărea în clip. ”Uite-l și pe Vasilică, apare la minutul 0:35, ieșea din magazin, cu plasele de rafie încărcate cu cartofi, fix când s-au făcut filmările !

4. Aștept să văd în câte locuri s-au filmat acești oameni care au dansat nebunește și cu dezinvoltură, locuri în care mulți dintre noi nu am avea tupeul să ne prostim prea tare nici măcar la telefon pentru că ”ce zice lumea” și pentru că ”tre să fiu serios”.

5. Sunt curios cum va ieși clipul, având în vedere că virgulă camera de filmat este un monstru high-tech pentru care s-au strâns donații și sponsorizări la greu. Nu de alta, dar vor muri hipsterii din oraș de ciudă, adolescenții ăia care au primit un Nikon de la mami ca să se joace cu el în parc și care acum sunt magnați la propria lor pagina, Petre&Vasile Photography. Să vă văd acum cum o să vă permiteți MONSTRU2000 !

6. Aștept să văd dacă și Mociurul a fost Happy. Am auzit că pentru filmările de acolo s-ar fi pregătit 5 katane, 2 nunceaguri și un chakram.

7. Se spune că filmulețul va conține un mesaj secret, care, dacă va fi descifrat, va dezvălui un cod pe care poți să-l folosești la tonomatul de cafea din gară pentru a obține un machiatto gratuit.

Acestea fiind enumerate, pot spune că sunt o mulțime de factori care mă determină să aștept rezultatul acestui proiect, dacă nu fenomenul Happy în sine, atunci însuși acest proiect luat ca o entitate separată față de trendul pe care îl copie. Nu sunt entuziasmat, probabil nici tu. Dar simt apreciere față de acest grup de oameni, care au decis să înterprindă ceva, să se întâlnească și să creeze un film. Un film realizat pe strada ta, lângă cafeneaua ta, în orașul tău, în locurile familiare ție, pe care, hai recunoaște, ai vrea să le vezi într-o ipostază mai puțin monotonă. Așa că nu fi nașpa, pentru că știu că dai like-uri la bilete de pariuri necâștigate pe un singur meci sau la poze de profil care nu îți plac doar pentru că și X ți-a dat. Oamenii ăia au ieșit să creeze ceva, ca tu să vezi acolo pe newsfeed, între două schimbări de relație, un filmuleț care te va scoate din rutină pentru 4-5 minute. Așa că merită aprecierea ta.

Când va fi gata, vei putea accesa și de aici filmulețul, cu condiția să dai like și share și să introduci în căsuța din dreapta e-mail-ul tău și opțional cnp-ul, adresa și orele când ești plecat de acasă.

curiosity