Masca prin definiţia ei ascunde, păcăleşte spectatorul, oferă iluzia unei reîncarnări. Fie că a înlocuit un om simplu cu un erou în scenele de teatru, fie că a ascuns ruşinea în spatele unui chip de ceară în timpul celor mai aprige orgii romane, aceasta avea un singur rol: dedublarea sinelui, absolvirea de orice responsabilitate, critică sau implicare personală. Acela care îşi pune cagula să jefuiască o bancă, nu este acelaşi cu cel care mănâncă liniştit din banii obţinuţi micul dejun, cu cafeaua aburindă şi citind ziarul. Masca sa a fost doar un mijloc pentru a-şi îndeplini nevoile, iar pentru a-şi îndeplini nevoile avea nevoie de un alt personaj: criminalul.
La fel stă treaba şi cu măştile noastre interioare. Câştigăm un favor, afişând bunăvoinţă faţă de un personaj pe care nu îl agreăm, dar de care avem nevoie. Aşadar purtăm o mască, o necesitate dictată de nevoile noastre. Dacă nevoia este motivaţia purtătorilor de măşti, atunci în ce măsură această mentalitate de „scopul scuză mijloacele” este benefică pentru cel care asumă un dublu rol?
În primul rând povara unei măşti aduce cu sine nefericire şi frustrare întrucât este greu de întreţinut şi necesită multă energie şi efort. Cel care o poartă se simte străin de sine însuşi, se produce o sciziune în sufletul lui, nu va fi congruent cu ceea ce este şi ceea ce vrea să pară. Se va simţi incomplet, ineficient şi fals. Iar mai apoi există riscul de a fi văzut ca un impostor de cei care calcă pe cioburile măştii sale proaspăt căzute, denigrat şi respins.
Oare de ce ne simţim cel mai bine în grupul de prieteni buni? Oare de ce ne simţim cel mai liber acolo unde putem fi noi înşine şi de ce preferăm să alegem persoanele cu care ne putem exprima liber?
O mască presupune sclavie. A fi sclav al propriului rol este drama pe care o trăiesc mulţi şi din care ies puţini, întrucât este foarte greu să renunţi la o mască de frica imposturii. Spre exemplu masca orgoliului, purtată ca să ascundă fragilitatea. Odată pusă pe chip, este greu de dat jos. Renunţi la o poveste de dragoste din frica de a nu suferi, o frică pe care o maschezi cu masca orgoliului. Dependenţa de această mască face ca persoana în cauză să renunţe prea târziu la ea, atunci când sinceritatea adevăratelor sentimente şi-a pierdut orice speranţă de valoare.
Adevărate drame în spatele unor măşti zâmbitoare, adevarate slăbiciuni în spatele unor măşti de zei.
Articol participant la Blog Power 29
Iluzii/măști: – adesea oamenii aleg să își ascundă sentimentele. Mulți vor să pară altcineva și mulți oamenii își poartă propria mască.
Care sunt motivele pentru care cineva ar alege să-și poarte propria mască?
De ce ar avea nevoie cineva să se elibereze de propria mască?
Ce s-ar întâmpla dacă oamenii care poartă o mască ar renunța la ea și ar alege să nu se mai prefacă?
Surasdeamagire este cel care a propus tema. Felicitări ! Alte articole pe aceeaşi temă:
Things worth mentioning 
ai scris frumos:)
multumesc 🙂
„Adevărate drame în spatele unor măşti zâmbitoare, adevarate slăbiciuni în spatele unor măşti de zei.” – superba incheierea unui articol foarte bine articulat.
O frumoasă analiză a purtătorilor de măşti.
Să ai o zi frumoasă.
„O mască presupune sclavie. A fi sclav al propriului rol este drama pe care o trăiesc mulţi şi din care ies puţini”..ai foarte mare dreptate.
Imi place mult articolul tau,si cum ai tratat aceasta tema 😀
Felicitari pentru articol! Interesant!
Multumesc tuturor pt aprecieri !
Excelent articol, felicitări! Ai mare dreptate când spui că o mască te face sclavul ei, iar explicația „matematică” mi-a plăcut în mod deosebit 🙂 Iar finalul este de excepție!
Fain, dar foarte bine expus 😉 Acelasi lucru l.am gasit si aici, generalizarea sau altfel spus, vorbesti despre un ”tot”, despre ”oameni”…despre noi…despre ei…dar nu vorbesti despre tine! Inteleg, intelepciunea si experienta de viata iti permite sa faci astfel de afirmatii dar oare nu ar fi mai bine sa te prezinti pe tine..si masca ta? 😀
Nimeni nu se minte mai mult decat atunci cand vorbeste despre sine. Asadar nu isi are rost un articol pe tema „masca mea”.
deci e mai bine sa ne uitam la mastile altora? intreb si eu, pentru stii cum se zice, mai intai trebuie sa ne vedem propria barna din ochi inainte de a cauta paiul din ochiul altuia! Oricum, era doar o observatie, trateaz-o ca atare 😉
Mai degraba putem zice ca e bine sa lasam pe altii sa se uite la mastile noastre. Cel mai bine inveti despre tine, de la altii.
O masca presupune sclavie 🙂 Sintagma foarte bine aleasa 🙂 Felicitari 🙂
Poate nu sunt eu asa profunda, dar eu nu as numi ceea ce ai descris tu mai sus masti..ci pur si simplu comportantente de supravietuire in societate
Tu ai scris: Acela care îşi pune cagula să jefuiască o bancă, nu este acelaşi cu cel care mănâncă liniştit din banii obţinuţi micul dejun
Acest om nu-si pune o masca pentru a „intra intr-un alt sine”
ci pentru a nu fi vauzt pe camerele de supraveghere sau de vreun gabor
=)
Te pup
–Cu drag, Felicia
Poate nu sunt eu asa profunda, dar eu nu as numi ceea ce ai descris tu mai sus masti..ci pur si simplu comportantente de supravietuire in societate
.
Tu ai scris: Acela care îşi pune cagula să jefuiască o bancă, nu este acelaşi cu cel care mănâncă liniştit din banii obţinuţi micul dejun
Acest om nu-si pune o masca pentru a „intra intr-un alt sine”
ci pentru a nu fi vauzt pe camerele de supraveghere sau de vreun gabor
=)
Te pup
–Cu drag, Felicia