Văd multe exemple care după o despărţire îşi impodobesc profilul de facebook cu citate şi poze, prin care vor să transmită lumii, tare şi răspicat, că nu le mai pasă şi că le e bine acum. Şi totuşi dacă nu le mai pasă, de ce SE STRĂDUIESC să arate asta? Indiferenţa faţă de ceva presupune lipsă de motivaţie, iar lipsa de motivaţie presupune NEIMPLICARE.
În schimb acel efort de a căuta aceste mesaje şi de a le publica (constant uneori) arată faptul că persoana aia este împinsă de o voinţă puternică. Şi asta într-o “epocă” în care unora le este lene dea un comment la un mesaj de “la mulţi ani” sau să share-uiască o poză.
Dacă nu ţi-ar păsa probabil făceai orice altceva acum. Dar îţi pasă pentru că vorbeşi mult despre cum nu îţi mai pasă.
Am primit o leapşă drăguţă de la Adela cu titlul “Amintiri de când eram atâtica.” Să începem !
1.Care era jocul tău preferat din fața blocului?
Defapt lumea copilăriei noastre era în spatele blocului, perfect îngrădită de imobilul în formă de L pe de o parte şi dealul împădurit pe cealaltă. Departe de străzile aglomerate şi agitaţia oraşului era locul perfect unde ne jucam cel mai des “v-aţi ascunselea“. Mai ţin minte că nu aveam voie să urcăm la etaje în scări, iar pădurea şi faţa blocului era off-limits. Unii din noi trişam pentru că ne ascundeam … acasă. Un alt joc popular la noi în spatele blocului era “pac-pac“. Ne înarmam cu crengi, care mai de care asemănătoare cu armele. Cine avea o armă de jucărie, era privilegiat şi văzut bine de restul copiilor. Ştiu că aveam nişte vecini care aveau un întreg arsenal de arme de jucărie şi mergeam des la ei în vizită doar să le privesc. A da, şi era o tradiţie la noi la bloc să … facem focul. Chibritele erau ca aurul pentru noi.
2.Care este “dulcele” pe care l-ai mânca și acum?
Mi-a rămas impregnat în minte gustul ciocolatei Cipiripi. Când eram eu mic nu se prea găseau dulciuri, iar ciocolata asta a fost un răsfăţ pentru mine. Se mai găseşte şi acum, importată de la Sîrbi.
3.Care au fost desenele tale preferate?
Cu siguranţă Dexter Laboratory. Ştiam episoadele pe din cap, fiecare replică o reproduceam odată cu personajele. Cartoon Network-ul a fost cel mai bun profesor de engleză. A da, nu îmi plăceau de fel Scooby Doo, Flinstones şi Jackons Family. Dacă mă uit acum la ele parcă înţeleg în final dumele acelea care păreau plictisitoare şi de neînţeles atunci.
4. Pe melodiile cui ai crescut “mare”?
Fiind un gamer încă din faşă, cu siguranţă asta:
5. Ce amintiri îți trezește guma Turbo?
“Acţibilde” cum le ziceam. Multe, multe “acţibilde” ! Aveam o colecţie uriaşă. Cu dublurile jucam “la groapă”. Ştiu că aveam un fier tot ruginit pe care îl păstram cu mândrie în casă şi cu care îmi câştigam “acţibildele”. Fiind copil, ignoram aroma de ciment a gumei dupa 5 secunde de mestecat şi o moflăiam cu poftă uitându-ne la o nouă maşină care se adăuga colecţiei noastre.
6. Ce visai să devii atunci când erai mic și ce-ai ajuns?
Când eram mic, eram fascinat de parcările alea imense pentru buldozere, escavatoare, tractoare etc. Le spuneam “tractoarele stricate”. Şi prima mea dorinţă în acest sens a fost să lucrez ca “tractorist”, ca să fiu în preajma “tractoarelor stricate”. Mai apoi, părinţii şi bunicii mi-au dat inception cu ce ar trebui şi ce ar fi bine să devin: avocat, medic sau popă. Ce-am ajuns? Eu zic că mai are până se termină drumul meu.
Astazi o sa va zic o modalitate extraordinara de a atrage comentarii pe blogul vostru. Habar n-am cat de utile sunt comentariile in sine. Unii zic ca-s utile, altii ca mai putin. Discutia nu e despre asta. Spun doar cum poti sa le atragi, daca iti doresti asta neaparat.
Metoda e simpla : injurati politicienii .Nu ma acuzati ca doar zic si nu fac. Chiar am facut asta acum cateva zile . Raspunsurile nu au intarziat sa apara. Si bineinteles, facusem si greseala sa citez pe altii care se luasera de el. Adica « in loc sa fie dat in judecata, este dat ca exemplu ».
Si nu luati cuvant cu cuvant ce zic. A injura nu inseamna efectiv sa injuri. Trebuie doar sa pui la indoiala buna credinta a acelui om. Bine, mai trebuie sa respecti si cateva reguli :
1. Incepe prin a cita alte articole. Trebuie sa citezi si un articol de bine despre candidat, de pe un blog citit. Apare ping-back acolo, deci lumea va vedea ca ai scris despre.
2. (trebuia sa incep cu asta) Alege un politician (de preferat candidat la ceva) cu o imagine imaculata, votat in general de tineri. Degeaba te iei de Ion Iliescu…nimeni nu sare sa-i ia apararea.
3. Aveti grija sa fie cineva (nu voi) care sa intretina cearta. Sa dea comentarii contra celor care va cearta. Daca n-aveti(eu am avut, fara sa cer), puteti face rost.
4. Daca sunteti din provincie, incercati cu un candidat de p-acolo. Daca nu, puteti injura si pe unul din Bucuresti (gen : DACA AS FI BUCURESTEAN, NU AS VOTA CU … ).
Acu’ pe bune, nu e bine ca am gasit si eu o utilitate politicienilor ? Ei profita de noi furandu-ne. Hai sa profitam si noi CUMVA de ei !
Şi intrăm direct în pâine, cu al doişpelea episod din minunata noastră serie Get Real. De data aceasta mi s-a pus pata din nou pe Facebook, am mai scris şi în episodul 2, probabil e datina ca la episoadele care se termină în 2 să scriu despre asta.
Cereri la jocuri. Eu am impresia că unii sunt mai roboţi decât progrămelele alea în care colcăie viruşi. Înţeleg că aplicaţiile alea sunt spam şi se trimit automat, ceea ce nu înţeleg este de ce ACELEAŞI persoane continuă să dea click pe ele sau să trimită cereri pentru aplicaţii? Cred că am să trec de la “block application” la “block person”.
Aroganţe la urările de la mulţi ani. Înainte aveam obiceiul să urez la mulţi ani la oricine îmi apărea ca sărbătorit pe pagina de facebook, chiar dacă nu îi cunoşteam. Acum m-am lăsat de meserie şi mă limitez la cei cunoscuţi. După ce că atâta lume face un efort să intre la x pe pagină ca să facă o urare, ceea ce e frumos, la fel de bine x poate să-şi mişte putoarea aia de mână ca să spună un mulţumesc. Nu îl costă decât doua click-uri şi două taste apăsate M şi S. Dacă tot intră pe facebook să scrie tot felul de cretiniăţi, la fel de bine poate să mulţumească, nu să dea un like arogant ca şi cum nicicare n-ar fi demn de comunicarea din partea celui în cauză. Sau mai grav, mulţumiri preferenţiale.
Profilele dubioase. Ai un munte la poza de profil şi restricţie la informaţiile personale? Fii sigur că o să-ţi accept cererea de prietenie ! De obicei ăştia sunt dubioşii, awkward din pct de vedere social, genul ăla care se masturbează la documentarele despre fabircarea noptierelor.
Tailandezii. Câteodată mai dă vreun turcalete sau asian de tine şi îţi dă cerere de prietenie. Sincer n-am niciun motiv să fiu prieten cu อารมณ์ คิ้วนาง.
Sperând să nu revin cu alte subiecte despre facebook în episodul 22 (aşa cum observ că se formează o tradiţie) pun link-ul de la un articol precedent.
Stăteam pe geam acum 5 minute şi văd 2 domnişoare care merg în sincron de-a lungul trotuarului. Tangenţial cu trotuarul dă o alee care venea oblic şi pe care venea un Johnny Bravo; genul ăla care ia 3 găleţi de proteine, dar uită să mai tragă la sală şi ajunge ca un balon fără forme. Freza dreaptă, lucea gelul pe ţepi până la mine geam. Şi mergea el în reluare, cu explozii, scântei şi tot tacâmul în fundal. Şi cireaşa de pe tort bea ultima gură de energizant, spectacol vizual pentru cele două fete care tocmai treceau prin faţa lui. Şi suficient de repede, dă fast forward la exploziile din fundal şi la mişcarea mâinii, exact cât să mai fie văzut cum aruncă flegmatic pixa goală … pe jos. Păcat că picajul n-a fost în slow motion ca şi fundalul său plin de artificii, iar pixa s-a fleoştit pe iarbă, în vreun rahat de câine. Sunt curios ăla de la salubritate ce filme o avea când o ridică.
Un bărbat din Kazakhstan a decis să-şi impresioneze soţia într-o manieră deosebită. Cei doi au avut recent o dispută de cuplu, iar femeia era hotărâtă să depună actele de divorţ. Bărbatul, care a vrut să rămână anonim, nu avea argumentele necesare pentru a o face pe nevasta lui să se răzgândescă şi s-a gândit că un buchet de flori l-ar ajuta oarecum în demersul lui.
Numai că buchetul nu era doar un simplu aranjament floral. El a comandat 1 MILION de trandafiri roşii pentru a-şi cere scuze şi pentru a-şi dovedi dragostea pentru soţia sa.
Cei doi locuiesc în orăşelul Kyzylorda, din sudul republicii kazace. Cum nici o florărie locală nu îi putea onora comanda, soţul a mers în cel mai mare oraş al ţării, Alma-Ata, unde a solicitat unei florării inedita sa cerere.
Mai mult decât bucuros, proprietarul florăriei a spus că va onora comanda, mai ales că preţul unui trandafir variază între 500 şi 1000 de tenge (1000 de tenge = 24 RON).
Cu tot discountul oferit clientului, comanda ar valora în jur de 9 milioane de dolari. “În mod normal, importăm flori din China sau Uzbekistan, dar pentru acest client special vom aduce trandafirii direct din Olanda”, a spus proprietarul pentru ziarul Express-K.
Notă: Mai stiu un caz ceva mai light … s-au despărţit dupa o lună de la miraculosul gest. Deci mă îndoiesc în rentabilitatea unor astfel de gesturi pompoase.
Omul mai trebuie să se şi destindă niţel. Şi dacă tot ziceam într-un articol trecut ca seara lumea nu prea are chef de teorii, filozofii sau alte subiecte care să obosească o minte deja obosită de-a lungul unei zile grele, de data aceasta vă recomand un site de bancuri noi.
Răsfoind prin paginile acestui nou site, am dat şi eu peste câteva bancuri tari. Şi cum mă amuză foarte mult bancurile sadice, vi-l prezint pe următorul:
O fetita se duce la un magazin de animale si intreaba:
- Va log, aveti iepulasi dlagalasi?
Inima vanzatorului se topeste brusc. Se aseaza pe vine langa fetita, si o intreaba
- Vlei un iepulas dlagalas alb, sau unul dlagalas moale si neglu si pufos? Sau poate pe cel dlagalas si maloniu de acolo?
Fetita se inroseste, se leagana putin pe calcaie, isi pune manutele pe genunchi, se apleaca in fata si raspunde in soapta…
- Cled ca pe pitonul meu il doale in cul de cale…
Doua prietene virgine isi povesteau tot. Una
dintre ele pleaca intr-o excursie si se intoarce asa .. mai ne-virgina.
Cealalta o intreaba:
- Cum e? Povesteste-mi!
- Prima data este oribil, doare de nu-ti imaginezi; dar apoi e
nemaipomenit!
Prietena sa, intrigata, întreaba:
- Cam cum doare? Ca durerea de cap, de stomac?
… – Nuuuu!!
- Atunci cum? Ca durerea de spate, de masea, de urechi?
- Da! E ca durerea de masea!
- De ce ca durerea de masea?
- Pentru ca te doare, dar nu vrei sa ti-o scoata!
1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie – Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand… peste ani…
…
387. Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asa, un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.
